Ceas cu buzunar

Every man dies but not every man lives. Do you live?

2011-10-07T21:20:00.007+03:00

In urma cu un an postam pe acest blog un filmulet de pe youtube cu un discurs al lui Steve Jobs in fata unor studenti la absolvirea facultatii. Am gasit acel mesaj ca fiind unul din cele mai motivationale speech-uri auzite in viata mea.

Acum doua zile Steve Jobs a murit, decesul sau tine capul de afis al tuturor canalelor de stiri din toata lumea. Lumea este prosternata in fata succesului unui om care a fost oferit spre adoptie a doua zi din viata lui si a reusit 30 de ani ami tarziu sa revolutioneze lumea.

In ultimii ani am incercat constant sa ma uit in biografiile oamenilor celebri care m-au interesat cautand ingredientul succesului. Este daca vreti un fel de a te uita pe furis in spatele cortinei pentru a intelege ce se ascunde in spatele costumului pe care il vedem pe scena mass mediei.

In acel filmulet Steve explica in cel mai simplu mod posibil reteta succesul sau, rezumat mesajul lui este: „am facut ceea ce am simtit sa fac in acel moment”. Chiar daca acel ceva a insemnat o utopie pentru tot restul oamenilor din cercul sau social, ma indoiesc ca atunci cand el a renuntat la facultate „lumea” era curioasa in ceea ce priveste destinul lui. Cu alte cuvinte si-a ascultat inima, instinctul.

Uitandu-ma in oglinda in fiecare dimineata atunci cand ma barbieresc, pentru o secunda ma privesc in ochi, il gasesc un exercitiu greu, ma pun in situatia de a privi in interiorul meu de afara. In majoritatea diminetilor din oglinda de pe peretele baii ma priveste un om care are in ochi doar dorinta nu si puterea de a lua deciziile pe care le considera potrivite. Ma lupt pentru ca diminetile in care din oglinda sa ma priveasca un om liber sa fie macar la paritate ca si numar cu celelalte.

Daca ai citit pana aici te rog citeste si urmatoarele cateva randuri, daca te vei simti slab/a dupa ce le-ai citit inseamna ca mai ai o sansa.

Steve Jobs, Stanford University 2005:

Uneori, viaţa te loveşte în cap cu o cărămidă. Nu-ţi pierde speranţa. Sunt convins că singurul lucru care m-a făcut să continui a fost că iubeam ceea ce făceam. Trebuie să aflaţi ce iubiţi şi ce vă place. Asta este valabil atât pentru viaţa profesională, cât şi pentru cea personală. Munca vă va ocupa o mare parte din viaţă şi singurul mod în care puteţi fi complet satisfăcuţi este să faceţi ceea ce consideraţi voi o meserie grozavă. Dacă n-aţi găsit-o încă, mai căutaţi, nu vă resemnaţi. La fel cum se întâmplă şi cu celelalte probleme de pe suflet, veţi şti când aţi găsit-o. Şi, la fel ca o relaţie, devine din ce în ce mai bună pe măsură ce trec anii. Aşa că trebuie să căutaţi ce vă place până găsiţi acest lucru. Nu vă resemnaţi!

Timpul vostru este limitat, aşa că nu-l irosiţi trăind în locul altcuiva. Nu fiţi prinşi în dogme, care înseamnă să trăiţi cu rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsaţi "zgomotul" creat de opiniile altora să vă distragă de la vocea voastră interioară. Şi, cel mai important, aveţi curajul să vă urmaţi inima şi intuiţia. Ele ştiu, cumva, ceea ce vreţi să deveniţi cu adevărat. Tot restul este secundar.

Discursul integral aici: http://www.gandul.info/international/testamentul-lui-steve-jobs-8842683

Despre telefoane

2011-10-01T19:28:00.001+03:00

ACTUL I

In anul 2.000 eram student la Tg Mures, telefoanele mobile erau un lux, le aveam cu totii chiar daca costau enorm, insa le foloseam mai mult pe post de ceasuri desteptatoare si instrumente de dat bip-uri. Un bip = da, doua bip-uri = nu si tot asa. Vodafone, pe vremea aia Connex a avut doua campanii de succes in randul tinerilor, cartela 1 cent, atat costa minutul in retea vs Dialog aka Orange nowadays, la care un min in retea costa vreo 15-20 de centi, precum si oferta la abonament prin care primele 3 secunde nu erau taxate. Va mai aduceti aminte de perioada in care reuseam sa transmitem mesaje in 2 secunde? Cred ca nu a fost ceva profitabil pentru Vodafone datorita faptului ca atunci se trimiteau facturi cu desfasurator, motiv pentru care am avut ocazia sa vad o factura de peste 300 de pagini fata-verso! Parol!

In 2008 am fost in primavara in Germania, era momentul in care cu mare fast Nokia deschidea la Jucu langa Cluj o fabrica pe care o inchisese la Bochum in Germania. Nemtii, popor cu sange in instalatie au protestat in fata fabricii, reprezentanti ai guvernului german au invitat membrii board-ului Nokia la discutii, era un mare tam-tam, avand in vedere ca la deschiderea respectivei fabrici in Bochum statul german oferise niscaiva facilitati importante corporatiei Nokia. De partea astalalta a cortiei invizibile guvernul Romaniei in cap cu primul ministru erau uzi de mandrie ca reusisera sa atraga o asemenea meeega investitie care avea sa dea de lucru la peste 15.000 de romani carieristi conform aceluiasi premier de atunci si acum Emil Boc. Deh, nu e de ici de colo sa poti scrie in CV ca ai lucrat la Nokia. La randul sau statul roman a facut o gramada de concesiuni mega corporatiei Nokia, zeci de hectare de teren concesionate pe gratis in proximitatea Clujului, infrastructura pana acolo, drum, apa, gaze, canalizare, electricitate de inalta tensiune, etc doar nu credeti ca existau acolo.

Mie, un roman care isi cauta masina in Germania, mi se reprosa de catre cunoscutii sasi din Germania nedreptatea gestului lui Nokia de a inchide fabrica la ei si a o deschide in Romania pana la exasperare. Orice se discuta se ajungea la subiectul asta, aveam nesansa ca aceasta stire sa fie cap de afis in acea perioada in Germania. Am explicat politicos ca nu am nimic de a face cu decizia managementului Nokia, si ca nu aveam si nici nu urma sa am nimic de pierdut sau de castigat de pe urma ei.

ACTUL II

Aseara am mers sa imi iau paine de la tristul magazin de cartier de vis a vis de bloc. Casiera cu o fata tampa si o voce pe masura intreba mecanic in momentul incasarii banilor fiecare client: "O cartela Cosmote nu doriti? Sunt gratis!" Pe tejghea trona un teanc de cartele sim in ambalajul verde traditional inscriptionat cu mesaje subliminale gandite de super specialisti. Cei trei clienti din fata mea au privit usor condescendent teancul de cartele stinghere si au declinat oferta. La fel am facut si eu, acum doi ani mi-am jurat ca nu vreau in viata mea sa mai am de a face cu Cosmote nici daca imi dau femei sau droguri pe gratis nu cartele pre-pay!

Azi dimineata am cititi urmatoarea stire: E OFICIAL Nokia a anuntat ca inchide fabrica de la Jucu. 2.200 de oameni, afectati de oprirea productiei, reactii O. Tema de casa: incercati sa gasiti asemanarile intre urmatoarele motive expuse mai jos:

1 Motivul inchiderii fabricii de la Bochum : Motivele inchiderii fabricii il reprezinta costurile ridicate ale fortei de munca din Germania si faptul ca unii furnizori nu au dorit sa se relocheze in Bochum datorita costurilor mari, conform CEO-ului Nokia.

2. Motivul inchiderii fabricii din Jucu : Compania motiveaza inchiderea prin nevoia de "optimizare a proceselor de productie, care va da prioritate fabricilor din Asia ce ofera beneficii mai mari, din punct de vedere al proximitatii si capacitatilor de productie"

CONCLUZIA:

In 11 ani vorbitul la mobil a devenit cvasi-gratis. In 3 ani Romania a devenit o tara scumpa din punct de vedere al costurilor de productie.

6 luni cat 6 zile

2011-09-27T20:46:00.000+03:00

6 luni, atat a trecut de cand realul a pus stapanire pe viata mea nelasand nici un loc pentru virtual. Nu au fost chestii interesante, doar din alea care iti ocupa toata atentia, gen: schimbare radicala de job, renovarea unei case...De multe ori in lunile astea am trait momente funny, triste, paradoxale sau senzationale pe care as fi vrut sa le scriu. Nu am reusit sa intru in starea necesara. Acum consider gheata sparta, asa ca nu mai am nici o scuza. Prepare for news on this blog!

Cel mai bun film pe care l-am vazut in viata mea!

2011-03-30T00:11:00.000+03:00

Chiar daca aici aveti link-ul catre filmul complet va recomand sa vi-l procurati la o rezolutie mai buna. DC++, Apex DC, torrente, etc..

La Belle Epoque

2011-03-22T21:49:00.002+02:00

Amintiri din Bucurestii de altadata, evocate de un mare muzicolog: VIOREL COSMA - Un personaj fabulos: Enescu- As porni dialogul nostru de la o curiozitate. Cum va explicati ca cea mai mare inflorire a muzicii din istoria romanilor a avut loc in epoca interbelica? - Ca sa ai cultura, trebuie sa ai intai bunastare. Dupa unirea din 1918, romanii o duceau bine si tara intreaga era cuprinsa de un mare avant patriotic, de o dorinta puternica de a face ceva concret pentru aceasta Romanie Mare. Atunci au aparut institutii importante, care ne lipseau si care au creat, prin prezenta lor, un cadru favorabil. In 1920, Filarmonica se modernizeaza, sub conducerea dirijorului George Georges

cu, care se intoarce de la Berlin si aduna in preajma lui crema absolventilor de Conservator. In 1921, Opera Romana devine institutie finantata de la buget. Apar Conservatorul si Teatrul National de la Cluj. Apar radioul si discul si, odata cu ele, posibilitatea de a-i asculta pe interpretii preferati si in saloanele de acasa. Dar poate ca adevarata explicatie pentru spiritul extraordinar de emulatie care a existat pe scena muzicii interbelice este fabuloasa prezenta a compozitorului George Enescu. Enescu a reusit sa coaguleze in jurul lui personalitatile de varf ale epocii. El este cel care, prin muzica, a sincronizat cultura romana cu cea occidentala. A avut extraordinara dorinta de a ridica nivelul culturii romane si al muzicii in special. Facea circuite obositoare, mergea in douazeci, douazeci si cinci de orasele de provincie sa cante Bach si, daca era intrebat la ce bun, ca lumea simpla nu intelege o muzica atat de profunda, el raspundea: "Nu-i nimic ca nu pricepe Bach, sa-l ia ca pe un medicament!". In 1913, a instituit un premiu national de compozitie pe care l-a acordat anual, pana in 1946, cand a parasit definitiv Romania. Mai mult, el si dirija compozitiile castigatoare, pentru a le populariza. Enescu a fost un far calauzitor pentru intreaga generatie interbelica, a ridicat nu doar nivelul epocii respective, ci si al celei care i-a urmat. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, am avut un manunchi de muzicieni adevarati, care au fost recunoscuti peste hotare si care i-au dus lui Enescu faima mai departe. Despre ei s-a vorbit ca despre Scoala lui George Enescu: Anatol Vieru, Stefan Niculescu, Aurel Stroe, Tiberiu Olah, Pascal Bentoiu, Theodor Grigoriu, Dumitru Capoianu, Miriam Marbe.

- Ati putea sa-i faceti un portret artistului si omului Enescu?

George Enescu

- Enescu a fost o faptura cu totul exceptionala. Avea o memorie fantastica. Bela Bartok i-a dat odata in tren o partitura. Enescu a citit-o atent de cateva ori, pana la destinatie, apoi i-a returnat-o. A doua zi a cantat-o din prima, fara s-o mai deschida. Canta cincizeci si doua de volume de Bach pe de rost. Dirija Wagner pe dinafara. Era parca venit din alta lume. Canta din gura, canta la fluier, la pian, la vioara, la violoncel, la flaut, la corn, la orga. Era un poliinstrumentist. Avea tot timpul ce povesti. Era glumet, spontan, facea poezii, epigrame si cuplete. Avea dar literar si dar de desenator. Era un excelent caricaturist. Era tipul renascentist, cumula un talent fabulos. Avea maniere, stia sa fie elegant cand se cerea, dar era si nepretentios, de o mare modestie. Cand pleca in turnee, nu-si lua bilet la vagonul de dormit. Se culca la clasa a doua, intins pe scaune, asa cum era imbracat. Mergeau colegii lui si-l rugau pe seful de vagon sa nu mai bage pe altcineva in compartiment, fiindca "maistrul doarme un pic ca ari concert la Botsieni". Cand ajungea, cu pantalonii necalcati, suia direct in trasura si gonea la hotel. Era gurmand. Ii placea mancarea buna. Si ii placeau mult femeile. Era un barbat foarte frumos si dorit. Cand se terminau concertele, navaleau femeile pe el sa-l invite la ele, sa ia masa. In mare parte din fotografii, apare alaturi de femei frumoase din societatea inalta. A avut nu stiu cate propuneri de casatorie. A avut si o fata din flori, despre care nu s-a stiut nimic in timpul comunismului.

- Despre cine e vorba?

Maruca Cantacuzino

- Fata lui a fost croitoreasa la Opera Romana, de unde a iesit la pensie. A murit in Bucuresti. A fost o fiinta foarte modesta, care nu s-a batut niciodata cu nimeni sa demonstreze nimic. S-a multumit cu conditia ei.

- Enescu s-a casatorit, totusi, dar foarte tarziu. Avea 57 de ani. De ce tocmai atunci?

- Marea lui dragoste a fost Maruca Cantacuzino, pe care a iubit-o ca un nebun. A cunoscut-o, din cate se pare, la Peles, prin 1911-1913, in cercurile Reginei Maria, de care ea era foarte apropiata. Maruca era casatorita cu Misu Cantacuzino, care se pare ca stia de idila ei cu Enescu. Misu a murit in 1928, intr-un accident de automobil. Tot atunci, Maruca l-a cunoscut pe Nae Ionescu, de care s-a indragostit, la randul ei, nebuneste. Langa el, cum marturisea in jurnalul ei, simtea cum ameteste, ghicind, sub pielea lui, pe insusi Lucifer. Relatia lor a durat sapte ani, iscand gelozii cumplite din partea lui Enescu, cu care a intrerupt si reluat legatura de foarte multe ori. Enescu a asteptat-o insa rabdator. Ce fascinatie trebuie sa fi exercitat aceasta femeie asupra acestor barbati, ambii mai mici ca ea! Enescu cu 3 ani, Ionescu cu 12! Cand acesta din urma a parasit-o, Maruca s-a imbolnavit de nervi. Enescu s-a intors din strainatate, a intrerupt toate concertele ca sa se ocupe de ea si a dus-o la tratament, la Viena. De abia in 1938 i-a acceptat Maruca cererea in casatorie. A fost o nunta foarte mica. Au locuit impreuna la Palatul Cantacuzino, mostenit de la Misu, dar nu in odaile mari, somptuoase, ci in casuta din spate, in fostele camere ale servitorilor. Apoi au plecat la Paris.

"Pe Calea Victoriei mirosea a parfum frantuzesc"

- Ne-ati vorbit de aristocratia vremii, dar cum era Bucurestiul oamenilor modesti, din cartierele cu tramvai si cismea?

- Sa stiti ca intreaga societate era marcata de o usoara burghezie. Dupa Unire, agricultura mergea excelent in tara. Oamenii se instarisera. Ii vedeai frecvent in restaurante, cofetarii si baruri. Lumea nu statea seara in casa. La 8 seara se pregateau de iesit. Mergeau cu familiile in cate doua locuri pe seara. Ieseau, de exemplu, la restaurant, unde mancau si ascultau muzica, iar apoi intr-un bar, unde beau si dansau. Vara mergeau la gradini. Duminica ieseau toti la plimbare, imbracati frumos. Pe Calea Victoriei mirosea a parfum frantuzesc. De la Palat pana la CEC curgeau rauri de oameni. Unii se opreau la cofetarii, sa comenteze pe cine au vazut, descantau cate trei ore o cafea, alaturi de prieteni vechi. Si nu costa o avere sa faci asta! Burlacii, pe atunci, mancau numai in oras! Nu trebuia sa fii om bogat ca sa-ti permiti.

- Unde se putea asculta muzica in vremea aceea?

Viorel Cosma

- Depinde de tipul de muzica. Intre razboaie, Bucurestiul rasuna de muzica. Da-i rusului vodca, francezului cafea si ziare si romanului muzica si mancare! Vor fi toti fericiti! Cine voia sa asculte muzica culta mergea la Ateneu si la Opera Romana. Sau la Sala Dalles, unde aveau loc concerte de muzica de camera si lieduri. Puteai sa-i asculti pe compozitorii si dirijorii Theodor Rogalski, Paul Constantinescu, Martian Negrea, Mihail Andricu. Oamenii astia mi-au fost profesori la Conservator, imediat dupa razboi. Erau toti scoliti la Paris, aveau eticheta si maniere. Adevarati intelectuali de rasa. Tot asta a fost perioada marilor nostri interpreti: pianistii Dinu Lipatti si Cella Delavrancea. Pe atunci se mai putea asculta muzica culta si in saloanele mondene ale marilor doamne, care dadeau serate muzicale. Chiar Cella Delavrancea organiza astfel de seri, la care chema lume buna, oameni de litere, muzicieni. Se serveau tot felul de prajiturele, de sendviciuri. La inceput erau prezentate tinerele sperante muzicale, care isi faceau numarul. Apoi urma un recital adevarat al unui artist deja afirmat. Cella era casatorita Lahovary, avea mari posibilitati financiare, isi permitea astfel de serate.

- Ati cunoscut-o pe Cella Delavrancea?

- Da, am fost si la ea in casa, pastrez si acum scrisorile de la ea. Era adorabila, inteligenta, sclipitoare, un om cu care puteai sa stai de vorba ore in sir si sa nu te plictisesti. Putea sa cante un repertoriu de 5 ore fara sa oboseasca. Avea o forta barbateasca aproape. Foarte buna prietena cu dirijorul George Georgescu, mi-a fost colega de catedra la Conservator. Ea i-a luat locul Marucai in inima lui Nae Ionescu. A trait 104 ani.

"Sa mananci peste batog si sa-ti cante Zavaidoc"

- Tot atunci insa e si perioada marilor succese ale muzicii usoare, perioada din care ne-au ramas cele mai bune romante, cea mai buna muzica lautareasca. Unde s-au lansat marii interpreti?

el="lightbox[articol]" title=""MANA, BIRJAR!""> Cella Delavrancea

- Muzica usoara se asculta numai in restaurante. Existau in epoca saizeci si trei de restaurante cu muzica! Va dati seama ce pleiada de artisti la atatea localuri! Interpretii cantau la cel putin doua, trei restaurante si o gradina, pe seara. Faceau toti tururi. In felul asta, la un restaurant vedeai mai multi artisti. Restaurantele erau frecventate, si ele, de clase sociale diferite. Erau, pe de-o parte, cele de langa gara, unde cantau tarafurile Julea, Fanica Luca, Maria Lataretu. Catre centru erau gradinile de vara ale boierimii: la Bufet, la Sosea, la Bonaparte (Floreasca) sau terasa Otetelesanu, unde-i puteai intalni adesea pe Camil Petrescu, pe Sadoveanu, pe George Calinescu. Scriitorii erau oameni de lume, erau o breasla cu mult mai mondena decat a compozitorilor, de exemplu. Dar in fiecare cartier erau zece, cincisprezece carciumi, asa ca nu era nevoie sa pleci de acasa pana nu stiu unde, daca voiai sa mananci. La restaurantul Continental, unul din cele mai selecte (azi vizavi de hotel Novotel) canta Grigoras Dinicu. Daca, de exemplu, seara era concert cu Herbert von Karajan sau Yehudi Menuhin la Ateneu, impresarii ii duceau dupa aceea la Continental, unde ii lua in primire seful de sala, care le oferea un meniu gastronomic romanesc foarte rafinat si apoi ii invita sa asculte muzica. Si canta Dinicu numai muzica clasica pana la 11 seara, apoi trecea, treptat, la populara, la hore, sarbe, veneau guristii. Dupa 1 noaptea, se puneau pe dansat: tango, foxtrot, cha cha. Si daca respectivii mai voiau sa petreaca, se duceau la barul Zissu, unde era numai dans pana la 3 dimineata. La Zissu se beau numai bauturi scumpe, sampanii, vinuri frantuzesti, lichioruri. Acolo canta Jean Moscopol. Era un tip megaloman Moscopol. Vorbea frantuzit, se imbraca in culori tipatoare, ca la Paris, umbla cu esarfe si palarii de fetru. El nu canta decat in locuri bune, la cofetaria de pe Calea Victoriei, la Zissu la bar, la Parcul Trandafirilor. Nu canta niciodata in carciumi si bodegi.

Cristian Vasile

Acolo il gaseai pe Zavaidoc. Zavaidoc a cantat la Berbec si la Ciresica, langa Cismigiu, unde se golea tramvaiul. I se facea reclama: "coboara neamule, sa mananci peste batog si sa-ti cante Zavaidoc". Era un om mai simplu Zavaidoc, venit de la Pitesti. Dar avea o voce formidabila, de opera, cu niste acute de tenor. In alte restaurante cantau romante Ioana Radu sau Mia Braia. Erau surori. Ioana era o femeie simpla, nu era culta. Nu stia sa scrie decat cu litere de tipar. Mia facuse insa facultate. Erau fete de plutonier major, venite de la Craiova. Mia s-a casatorit cu Petre Alexandru, cu care a si cantat duete. Ioana a avut cinci barbati cu cununie. Avea o voce fantastica. Fuma cate un pachet de tigari pe ora si bea cafele pana nu mai putea. I se ingrosase vocea ca la barbati. La romante, n-a egalat-o nimeni, niciodata. Vedeti, lumea stia sa se si distreze pe atunci. Se muncea pe branci, dar aveau si bucurii. A ramas celebru in epoca un personaj cu bani si foarte petrecaret, care obisnuia sa mearga seara pe la 10 pe Soseaua Kisseleff, unde era un sirag de terase si restaurante: la Bufet, la Visoiu. Lua taraful cel mai bun, angaja sapte, opt trasuri, instala cantaretii in doua din ele si in restul pe ceilalti cheflii din restaurant si mergea la margine de Bucuresti, unde el avea o vie, sa chefuiasca toata noaptea cu vin de Valea Calugareasca. Si avea si o tacaneala omul asta: urca lautarii sa cante in cei doi stejari din curtea casei. Va puteti imagina ce chefuri se incingeau!

"Cand incepea sa cante Maria Tanase, toata lumea lasa lingurile jos"

- L-ati amintit pe Grigoras Dinicu, varful muzicii lautaresti, cel care a influentat atatea generatii de interpreti. Ii dedicati multe pagini si in cartile dvs.

- Pe Dinicu l-am cunoscut tarziu, in 1946, era deja bolnav de cancer la laringe. Suferise si doua operatii. Am mers de mai multe ori la el acasa, sa stam de vorba, dar in ultima perioada, nici nu mai putea vorbi, ne scriam intrebarile si raspunsurile pe bloc-notesuri.

Maria Tanase pe scena

Dinicu era un lautar umblat, un om care se scolise, care facuse Conservatorul, intalnise multa lume buna, canta pe la ambasade, pe la festivaluri. Hora staccato a lui e inegalabila si azi. La inmormantarea lui Dinicu, era asa de multa omenire, ca s-a intrerupt circulatia de pe strada Finlanda, unde locuise, si pe Soseaua Stefan cel Mare, pana la Lizeanu. Au venit 400 de lautari din toata tara cu tambal, contrabas, violoncel, viori, si de la casa lui pana la cimitir i-au cantat tot repertoriul. A fost fabulos. Parca a explodat tot Bucurestiul de muzica. Nici Maria Tanase n-a avut asemenea funeralii.

- Cu Maria Tanase ati fost coleg de catedra la Liceul de Muzica. Era asa de teribila precum se spunea?

- In 1953, cand a fost numita profesoara la scoala de muzica, Maria canta la optsprezece restaurante pe noapte. Avea sofer care o astepta in fata. In spate, pe bancheta, era Faramita Lambru cu acordeonul - unul mic, negru, prost si gaurit. Ii zicea Maria: "Da-te, mai, mai incolo, ca ai acordeonul spart si-mi faci curent". Pana la urma, i-a cumparat ea unul mai bun. Faramita era peste tot umbra Mariei. La 9 seara, erau la Cina, la 9.20 la Continental, la 10 fara un sfert, la Bufet. Cand incepea ea sa cante, toata lumea lasa lingurile jos. Nu misca nimeni, timp de cincisprezece, douazeci de minute. Faramita ii stia perfect repertoriul, nu trebuia sa i se spuna decat: "do diez!", "sarba!", "fa!". La restaurantele bune, avea un repertoriu elevat. La miezul noptii, ajungeau si la carciumi.

Faramita Lambru

La Maria Bortoasa, in Calea Grivitei, canta cantece porcoase, din vremea lui Anton Pann. Fiindca erau multi care o stimau si o invitau la masa, spre dimineata, se intorcea la cate un restaurant, cu Faramita alaturi. Mancau si cantau amandoi, pentru cate zece prieteni. Era o femeie teribila Maria, sclipitoare, captivanta. A fost casatorita cu mosierul Clery Sachelarie, dar Maria nu era o femeie de tinut in frau. Era o sfarleaza. A trait cu prim-ministri, cu ambasadorul Germaniei la Bucuresti, a fost implicata in spionaj, chemata in Turcia de presedintele Turciei. Era o femeie arzatoare, care se daruia mult. Nu se intalnea cu tine doar ca sa te sarute pe frunte.

- Tot in vremea cand Maria Tanase fascina Bucurestii cu vocea ei grava, orasul fremata sub acordurile "Zarazei". Cum s-a nascut legenda acestei femei atatatoare?

Ioana Radu

- "Zaraza" a devenit celebra in interpretarea lui Cristian Vasile, pe care l-am mai prins in viata. In 1929, in Uruguay, s-a tinut un concurs de compozitii, iar premiul doi a fost castigat de aceasta melodie, compusa de un oarecare Benjamin Tagle Rara. De acolo, melodia a ajuns la Paris si a fost auzita de lautarii romani, care i-au cerut lui Nicolae Kiritescu sa scrie niste versuri. Kiritescu nu a facut o traducere. A pastrat din textul initial doar cuvantul Zaraza, care nu era, in original, decat un indemn de manat boii, un fel de "hais, cea!" Nu stia el asta atunci! Cum nu a stiut nimeni. El a facut din Zaraza "un poem de nebune dorinti", portretul unei femei irezistibile. Tot el a inceput, la un pahar, sa raspandeasca legenda ei: Cristian Vasile s-ar fi indragostit nebuneste de o femeie, pe care apoi cineva, intr-o noapte, ar fi omorat-o. Scriitorul Mircea Cartarescu a dus legenda la rafinament. Zaraza ar fi fost incinerata, iar urna cu cenusa ei ar fi fost furata de insusi Cristian Vasile, care, in amintirea iubirii lor, a inghitit cate o lingurita din ea, in fiecare zi, timp de un an de zile.

Foarte departe de ce-am fost candva...

- Domnule profesor, in incheiere as vrea sa va mai adresez o intrebare. Credeti ca Romania va ajunge vreodata sa egaleze perioada aceasta, interbelica? Mai poate fi luata de romani drept reper sau e mai degraba un model depasit?

- Din nefericire pentru poporul roman, ne aflam intr-un stadiu cu mult inferior epocii de atunci. Nu mai avem in primul rand bunastarea de odinioara, care permitea oricarui om de rand accesul la cultura si la viata mondena. Am pierdut constiinta patriotica, iar asta e una dintre cele mai grave pierderi. Nu ne mai intereseaza tara asta, probabil pentru ca nu mai avem nimic de revendicat. Ne-am pierdut valorile, traim intr-o confuzie totala a lor, asa cum se poate vedea si la evenimentele astea, de tipul Zece pentru Romania. Ne-am pierdut simtul estetic, dorinta de a trai frumos. Am pierdut respectul pentru oamenii cu adevarat valorosi, care au realizat ceva pentru omenire. Marii inventatori, marii doctori, muzicienii, scriitorii, pictorii nu mai sunt azi respectati si recunoscuti. In Academia Romana exista un singur membru corespondent in domeniul muzicii. Ne-am pierdut modelele, care azi traiesc retrase si refuza sa apara la televizor, de teama sa nu se compromita.

Un obicei care s-a pierdut: dansul in restaurante

Ne-am captusit cu modele false, modelul omului care reuseste usor, care se descurca, care stie sa faca bani. Ne-am pierdut moralitatea. Ne-am pierdut manierele si educatia. Am uitat sa ne mai imbracam frumos, sa ne mai purtam elegant. Am pierdut - nu burghezia materiala, ci burghezia spiritului, nobletea spirituala. Traim azi intr-un mediu semicultural si parvenit, impulsiv si brutal. Suntem departe, foarte departe de ce am fost candva. Iar eu nu pot sa fiu decat frustrat si trist. Ma simt exponentul unei lumi in destramare. Dar am credinta ferma ca ceva se va schimba intr-o zi, ca vom ajunge la o societate cu respect pentru valoare, prin care sa construim alta Romanie, la nivel spiritual. Asta e ceea ce ne lipseste la momentul actual.
La 30 martie, Viorel Cosma va implini 88 de ani. Este doctor in muzicologie si, de-a lungul timpului, a fost distins cu Premiul Academiei Romane, cu Premiul International al Criticii Muzicale Artjus din Budapesta si de zece ori cu premiile Uniunii Compozitorilor. Este autorul a 99 de carti de muzicologie, lexicografie si critica muzicala. A cunoscut personal aproape zece mii de interpreti, compozitori, dirijori, lautari si muzicologi din Romania. Lucreaza in prezent la "Enciclopedia muzicii romanesti", lucrare de proportii, programata pentru 10 volume a cate 500 de pagini fiecare, in formatul "Enciclopediei Britanice".
Ii multumim in mod special domnului Viorel Cosma pentru bunavointa cu care ne-a pus la dispozitie imaginile de arhiva. Toate fotografiile fac parte din colectia personala.

Daca va intrebati de ce nu am mai scris nimic de 2 luni

2011-03-21T18:10:00.001+02:00

Raspunsul il gasiti aici: www.pravalialuienache.ro
PS: Astept criticile!

Ce mai circula pe mail II

2011-02-27T16:25:00.001+02:00

Afla secretul zilei de nastere

Fiecare cifra are o semnificatie aparte si o vibratie proprie, care ne influenteaza in mod subtil personalitatea si viata. Mihaela Dicu iti arata ce tendinte iti imprima cifra zilei in care te-ai nascut...

1. Liderii
Personalitate Fire puternica si independenta. Spirit de initiativa si organizare, calitati de lider. Gandire rapida si foarte inventiva. Majoritatea celor nascuti pe 1 sunt ambitiosi, competitivi, apti sa-si croiasca un drum in viata si dornici sa atinga succesul. Nu le place sa li se dicteze ce trebuie sa faca si au oroare de rutina. Curajosi, loiali si usor idealisti, au nevoie de un scop, o provocare, un tel. Detin darul minunat de a-i motiva pe ceilalti.

Defecte Graba, incapatanare, gust pentru risc, agresivitate, individualism si tendinta de a forta nota cand lucrurile nu evolueaza in directia sau in ritmul dorit.
Dragoste Pasionati si inclinati catre extreme. Se aprind rapid, sunt predispusi la iubiri fulgeratoare, le place sa cucereasca. Au magnetism si o sexualitate plina de forta.

        2. Cooperantii
        Personalitate Pasnici si prietenosi, cei nascuti pe 2 depind mult de anturaj si de mediu. Sunt sensibili, afectuosi si au nevoie de atentie. Cauta armonia si siguranta. Diplomatia e o calitate de baza. Sunt buni mediatori si colaboratori. Au intuitii excelente si abilitati psihologice. Iubesc frumosul, au gusturi rafinate si adesea au talente artistice. Atenti la detaliu si perseverenti, le este mai la indemana sa definitiveze un proiect decat sa-l initieze. Nu le place sa iasa in fata,   preferand planul secund.
        Defecte Timiditate, neincredere, vulnerabilitate, nervozitate, lipsa de combativitate, pesimism si inclinatia de a accepta prea multe compromisuri.
        Dragoste Sunt romantici, tandri si foarte sentimentali. Iubirile lor se nasc mai lent, prin tatonari succesive, sunt profunde, linistite si discrete.

         3. Imaginativii
         Personalitate Inspirati, plini de vitalitate, sociabili, veseli si entuziasti, cei nascuti pe 3 au capacitatea de a le transmite celorlalti emotiile, mai ales in dragoste si in arta. Au charisma, gratie, stralucire.
          Sunt imaginativi, au simtul culorii, scenei, micului si marelui ecran. Scriu frumos. Buni comunicatori, se descurca minunat in negocieri si vanzari. Inteligenta ascutita si spontana e dublata de o mare sete de cunoastere.
          Defecte Superficialitate, nestatornicie, toane, frivolitate, nerabdare si tendinta de a risipi, de a trai mai scump decat le ingaduie veniturile.
          Dragoste Reactioneaza viu la stimulii erotici, sunt afectuosi, atragatori si foarte cautati de sexul opus. Se poate sa umble din floare-n floare pana intalnesc

partenerul potrivit, dar, cand il intalnesc, ii sunt foarte devotati.

       4. Constiinciosii
        Personalitate Disciplinati si responsabili, cei nascuti pe 4 isi iau sarcinile in serios, atat in profesie, cat si in viata particulara. Sunt oameni cu principii, cu simt moral. Iubesc munca, dau dovada de metoda, disciplina si precizie. Foarte realisti, trebuie mai intai sa vada ca sa creada, vor situatii clare si construiesc doar pe teren verificat si solid. Sunt rezervati si mandri (dar nu aroganti), insa au intelegere pentru ceilalti, carora le inspira incredere.
        Defecte Rigiditate, incordare, scepticism, incapatanare si pornirea de a-si reprima emotiile, ceea ce poate antrena o serie de frustrari.
        Dragoste Nu agreeaza efuziunile amoroase, sunt prudenti si nu isi daruiesc inima prea usor. Chiar daca par mai reci, leaga relatii temeinice, sunt fideli si isi > pretuiesc partenerul de viata.

5. Istetii

          Personalitate Inteligenti, inventivi si foarte curiosi, cei nascuti pe 5 stiu totul despre orice sau macar cate un pic din toate si au marele talent de a gasi rapid solutii la orice problema. Mereu in cautarea noului, sunt adaptabili, progresisti si deschisi catre schimbari. Le place sa calatoreasca, sa cunoasca fete noi, sa comunice, sa socializeze. Iubesc libertatea, nu suporta restrictiile si cauta mereu provocarile, mai ales pe cele de natura intelectuala.
        Defecte Neliniste, nerabdare, impulsivitate, incapatanare si inclinatia catre excese (mancare, alcool, sex, medicamente sau droguri), cu efecte nocive asupra sanatatii.
        Dragoste Au o mare putere de seductie, de care insa nu sunt intotdeauna constienti, mai ales in prima tinerete. Romantici si pasionali, au nevoie de un partener cu care sa rezoneze mental si spiritual.

        6. Familistii
        Personalitate Intelegatori, sociabili si generosi, cei nascuti pe 6 sunt fericiti cand pun umarul la fericirea altora, in special a familiei. Vor urmari calea de mijloc, armonia. Sunt corecti, de incredere si sar in ajutorul semenilor. Stiu sa-i ingrijeasca, sa-i trateze, sa-i aline, si incurajeze. Au virtuti medicale sau terapeutice. Au simt estetic, imaginativ si artistic. Bunastarea si linistea caminului raman insa telurile lor majore.
        Defecte Sunt oscilanti, au inertie, sentimente extreme si vulnerabile, credulitate, slabiciune in fata rugamintilor, laudelor si linguselilor.
        Dragoste Au sentimente puternice si sunt foarte tandri. Pot avea mai multe relatii, dar, cand gasesc omul potrivit, isi gasesc tihna si echilibrul. Stiu sa-si faca partenerul fericit.

        7. Inteleptii
        Personalitate Capabili de o perceptie profunda si analitica, cei nascuti pe 7 sunt inclinati spre cultura, spiritualitate, filozofie, stiinta si tehnica. Ii atrag misterele, lucrurile oculte. Dispun de vaste facultati mentale, au spirit de observatie si o intuitie deosebit de dezvoltata. Prefera sa lucreze singuri si duc la bun sfarsit ceea ce incep. Introvertiti, meditativi si uneori enigmatici, au totusi un caracter puternic si plin de curaj.
         Defecte Egocentrism, obstinatie, orgoliu si faptul ca-si exteriorizeaza greu sentimentele, ceea ce le poate aduce neajunsuri relationale.
        Dragoste Isi traiesc intens emotiile, dar nu le dau frau liber, si ii considera pe cei care o fac drept labili sau imaturi. Distanti, exigenti, critici si crispati, isi reduc singuri sansele de fericire afectiva.

        8. Businessmenii
        Personalitate Avand o personalitate de anvergura, ambitioasa si plina de forta, cei nascuti pe data de 8 detesta mediocritatea. Nu se tem de nimic, au initiativa, talent organizatoric, putere de munca, sunt competitivi si originali. Isi folosesc inzestrarea nativa pentru a porni pe cont propriu, pentru a fauri si dezvolta, de cele mai multe ori cu rezultate spectaculoase. Au simtul afacerilor si al banului. Asocierile le lasa adesea un gust amar.
        Defecte Tendinte dominatoare sau extremiste, nerabdare, impulsivitate. Sansele irosite, lipsa de scrupule, greseala de a risca gratuit ceea ce au construit
sau acumulat se razbuna, sau aduc esecuri.
        Dragoste Pentru ei, pasiunea e la ordinea zilei. Au un mare apetit sexual, se inflacareaza repede, se daruiesc   total, dar le trece repede. Magnetici si fascinanti, cuceresc fara efort.

        9. Idealistii
        Personalitate Dotati cu vederi largi, marinimie si mult idealism, cei nascuti pe 9 par sa fie destinati unor cauze nobile. Sunt altruisti, caritabili, plini de   compasiune, dar dinamici si eficienti. Adesea, joaca un rol important in societate si se implica in actiuni umanitare sau progresiste. Imaginatia, inspiratia si talentul ii imping frecvent spre sfera artistica. Sunt un pic ciudati, extravaganti, rebeli si aventurosi.
        Defecte Neliniste, reactii subite si neasteptate, idei fanteziste, inconstanta, orgoliu, lipsa de tact.
        Dragoste Cei de sex opus ii gasesc seducatori si   fascinanti. Cuceresc usor, dar, romantici si visatori fiind, uneori sufera deziluzii tocmai din cauza credulitatii si naivitatii. In ciuda firii lor contradictorii, isi iubesc sincer familia si pot fi fideli. Au o relatie speciala cu copiii.

        10. Ambitiosii
        Personalitate Avand o mentalitate de invingatori, cei nascuti pe 10 sunt razbatatori si isi croiesc drumul in viata fara sa aiba nevoie de sprijin. Sunt puternici, curajosi, dinamici, siguri pe ei si foarte ambitiosi. Au spirit de comanda, abili-tati strategice si manageriale, sunt inventivi. Raspund prompt la provocari.
        In general, ajung oameni de succes, mai cu seama cand isi stabilesc obiective precise si constructive. Pretuiesc prietenia si o cinstesc prin loialitate si devotament.
        Defecte Fire iute, posesivitate, gelozie, idei fixe, tendinte dominatoare, refractare la sfaturile venite de la ceilalti.
        Dragoste Au iubiri intense, sunt pasionali. Poseda o mare forta de atractie, iar faptul ca sunt eleganti le sporeste farmecul. Le place sa cucereasca, dar trebuie stimulati incontinuu, pentru ca altfel se plictisesc.

        11. Inspiratii
        Personalitate Cei nascuti pe 11 sunt dintre "cei alesi". Se disting prin insusiri aparte: vocatie, iluminare, inspiratie, intuitie, imaginatie, abnegatie. Sunt niste idealisti cu un destin deseori special, calauzit de puterea convingerilor si marcat frecvent de un talent timpuriu, de o revelatie sau de chemarea unei misiuni. Au forta morala, sunt intelepti si diplomati. Le place studiul. Pot avea o perceptie ascutita, pana la aparitia unor manifestari parapsihice.
       Defecte Lipsa de realism, exaltare, excentricitate, aroganta, individualism.
       Dragoste Sunt romantici, sensibili, au sentimente nobile si tendinta de a idealiza fiinta iubita. Au nevoie de un partener de viata cu care sa comunice spiritual, dar care sa aiba in paralel ceva mai mult simt practic decat au ei.

        12. Artistii
        Personalitate Fie ca evolueaza sau nu in domeniul artelor, cei nascuti pe 12 au un simt dramatic dezvoltat si pun talent in ceea ce fac, chiar daca e vorba doar de lucruri banale. Au o fire prietenoasa, le place sa socializeze, sa lucreze in colaborare. Sunt liantul grupului si sufletul petrecerilor. Ii maguleste sa se afle in centrul atentiei. Energici si dornici de schimbari, sunt mereu in miscare, preocupati mereu de altceva.
        Defecte Stari de spirit schimbatoare, nervozitate, instabilitate, dispersie, atribute care ii pot impiedica sa-si exploateze resursele.
        Dragoste Inclinati mai mult spre flirt decat spre ceva serios, arareori au legaturi stabile. Chiar si atunci cand iubesc sincer, independenta lor si dorinta de a face doar ce ii taie capul, indiferent ca celalalt este sau nu de acord, pot compromite relatia.

        13. Profesionistii
        Personalitate Uzand de calitati precum simt practic, creativitate si disciplina, cei nascuti pe 13 au darul de a sti sa imbine frumosul cu durabilul si functionalul. Sunt oameni realisti, logici, organizati, meticulosi si de incredere, care pun pret pe munca, familie si traditie. Profesia e de baza pentru ei, dar este esential sa le placa ceea ce fac. Se poate sa-si schimbe ocupatia pana isi gasesc vocatia, dar cand o gasesc, fac o arta din meserie. Sunt, in general, seriosi, vorbesc putin, sincer si cu miez.
        Defecte Rigiditate, incapatanare, conservatorism, scepticism, care pot blo-ca accesul la o serie de oportunitati. Le trebuie mai multa deschidere.
        Dragoste Au sentimente profunde si statornice. Prudenti, se leaga greu, in timp. Chiar daca nu sunt prea expansivi in dragoste, au un farmec special.

        14. Jucatorii
        Personalitate Curiosi, independenti si adaptabili, cei nascuti pe 14 au nevoie de informatie, provocari si schimbare. Sunt curajosi, risca deseori si cred in steaua lor norocoasa, avand o fire de jucator. Inteligenti, ingeniosi, practici si creativi, gasesc rapid solutii la orice si sunt talentati in multe domenii. Daca isi consacra aptitudinile unei cariere pe placul lor, daca fac apel la vointa si realismul cu care sunt dotati, pot munci foarte mult si pot atinge mari succese. Altfel, s-ar putea irosi in van...
        Defecte Impulsivitate, lipsa de echilibru, inclinatie catre dependente (alcool, tutun, mancare, medicamente, droguri, jocuri).
        Dragoste Fermecatori si plini de temperament, nu duc lipsa de oferte.Totusi, prefera sa aleaga, nu sa fie alesi. Au o viata sentimentala bogata si adesea destul de furtunoasa.

        15. Creativii
        Personalitate Pentru cei nascuti pe 15 familia pare a fi cel mai important lucru din lume. Totusi, au propriile lor nevoi, care nu trebuie neglijate, cum ar fi: de a-si exersa talentele si functiile mentale, de a dovedi ca pot functiona independent, fara sprijinul altora, de a se pune in slujba unei cauze sau a unei activitati caritabile. Sunt sensibili si generosi, au talent pentru arte si deprind usor
limbile straine. Sunt curiosi, dornici sa calatoreasca si sa invete lucruri noi.
        Defecte Neincredere, timiditate, sensibilitate exagerata, mai ales la critici sau la lipsa de atentie a celorlalti.
        Dragoste Sentimentali, visatori si senzuali, sunt insetati de dragoste. Uneori tind sa-si faca iluzii, sa se lege de persoane nepotrivite. Cu timpul, invata sa isi
gestioneze mult mai bine enorma afectivitate.

        16. Spiritualii
        Personalitate Intuitivi, inteligenti, analitici si profunzi, sunt aplecati spre cercetarea subiectelor serioase, de fond, interesati de cultura, filozofie, religie, etica, psihologie, legislatie, ezoterism.Chiar daca lumea spiritului predomina, implinirea vine doar daca au o familie si o buna integrare sociala. Darul de a aprofunda poate face din ei excelenti specialisti sau experti foarte apreciati.
        Defecte Dogmatism, suficienta, vanitate, spirit de contradictie, spirit critic.
        Dragoste Au sentimente adanci, dar nu si le exteriorizeaza usor. Adesea, se indragostesc de persoane diferite de ei ca temperament, varsta, preocupari, etc. Cand decid sa-si intemeieze o familie, aleg parteneri stabili, de incredere.

        17. Managerii
        Personalitate Ambitiosi, plini de energie si cu o viziune larga si sintetica, au un talent special pentru afaceri. Sunt excelenti organizatori, manageri si promotori. Au o minte iute, progresista, cuprinzatoare. Proiectele lor sunt ample si indraznete, mijloacele de implinire sunt originale, ingenioase si eficiente. Pot sa faca bani, uneori chiar foarte multi, dar nu banul este scopul, ci provocarea
de a realiza ceva deosebit. Pot avea in paralel si preocupari spirituale.
        Defecte Spirit autoritar, impulsivitate, simt al posesiunii, lipsa de scrupule, obsesia controlului si a puterii.
        Dragoste Personalitatea lor radianta si plina de forta atrage ca un magnet. Au mai multe iubiri, mai toate intense; adesea, trebuie sa faca o alegere importanta in viata lor sentimentala.

        18. Finalistii
        Personalitate Capabili, cu caracter puternic, curajosi si hotarati, cei nascuti pe 18 implinesc aproape mereu ce-si pun in minte. Sunt independenti, inflacarati si idealisti, dar nu pana intr-atat incat sa piarda contactul cu realitatea. Au un acut simt al afacerilor si al banului, pot sa administreze firme mari si prospere. Au succes mai ales in comert si servicii. Pot sa fie fini psihologi, pot avea talent artistic, ba chiar si politic!
        Defecte Incapatanare, despotism, dificultatea de a intelege si a ierta; de evitat gandurile de razbunare, care se pot intoarce impotriva lor.
        Dragoste Au sentimente pasionale, arzatoare, pe care nu se tem sa si le exprime, ba chiar sa le insoteasca de gesturi impresionante, dramatice. Chiar daca nu sunt exemplu de fidelitate, isi respecta si ocrotesc familia.

        19. Hotaratii
        Personalitate Hotarati si mari iubitori de libertate, cei nascuti pe 19 nu fac decat ce doresc ei. Sunt ambitiosi si manati de imboldul de a reusi, de a castiga putere, de a ajunge sa fie recunoscuti si respectati. Organizati si eficienti, ajung sa fie piloni de rezistenta ai sectorului in care activeaza. Au aspiratii nobile, sunt intuitivi si inzestrati cu imaginatie si talent. Iubesc noul si schimbul de idei. Navalnici, isi controleaza emotiile cu destula abilitate.
        Defecte Neliniste, stari de spirit schimbatoare, orgoliu, infatuare, impresia ca sunt superiori celorlalti.
        Dragoste Au o sexualitate puternica si mult farmec. Iubesc cu pasiune, insa nu le place sa-si etaleze sentimentele in public. Sunt capabili de sacrificiu pentru omul iubit.

        20. Sensibilii
        Personalitate Foarte sensibili la mediu, cei nascuti pe 20 isi "acordeaza" emotiile la acesta. Aspira la armonie, frumusete si afectiune. Desi par linistiti si retrasi, au cultul prieteniei si sunt facuti sa traiasca in cuplu. Sunt foarte buni colaboratori, asociati sau consultanti, aportul lor este deosebit de pretios, dar nu le place sa iasa in fata. Au o gandire profunda, analitica si imaginativa, serioasa; sunt atenti la detalii.
        Defecte Reticenta, lipsa de incredere in propriile forte. Incapacitatea de a refuza ii face usor de exploatat.
        Dragoste Pot darui mult, dar cer mult in schimb. Au nevoie de iubire si caldura, atingeri tandre si vorbe dulci. Sunt parteneri fideli, intelegatori si diplomati.

        21. Sociabilii
        Personalitate Comunicativi si foarte deschisi catre ceilalti, cei nascuti pe 21 au un talent social innascut. Detin darul de a-i antrena, entuziasma, atrage, inveseli pe oameni. Se remarca la petreceri sau alte evenimente mondene.
Sunt plini de vitalitate, iuti la minte, talentati. Au putere de convingere, sunt extrem de dotati pentru intermedieri si vanzari. Provocarea, pentru ei, este
canalizarea aptitudinilor catre scopuri precise si perseverenta in atingerea lor.
        Defecte Instabilitate, lipsa de disciplina, superficialitate, tendinta de a se risipi in mai multe directii fara sa finalizeze.
        Dragoste Sclipitori si plini de farmec, nu intampina nici o dificultate in a lega o relatie. Problema se poate ivi in a o mentine... Le trebuie un partener ager si sensibil, dar ceva mai stabil.

        22. Plutocratii
        Personalitate Dispun de forta, stapanire de sine, o mare ambitie si au spirit de anvergura. Au un caracter puternic, simt practic, creativitate, initiativa, talent de lider si abilitatea de a-i influenta pe ceilalti. Actiunile lor se indreapta catre afaceri de mare intindere, imperii financiare, putere politica, faima. Orientarea spre material predomina, iar pornirea de a acumula, de a face avere ii propulseaza adesea in lumea plutocratiei. Destinul lor e maret, promitator, dar poate fi si dificil.
        Defecte Infumurare, lipsa de scrupule, inflexibilitate, nesiguranta, lacomie, tendinte acaparatoare si manipulative.
        Dragoste Sentimentele lor nu cunosc cale de mijloc: iubesc sau detesta. Cauta un partener din acelasi aluat, cu aceleasi ambitii - de preferat, care provine dintr-o clasa sociala de varf.

        23. Spontanii
        Personalitate Inteligenti, flexibili, agili si ingeniosi, cei nascuti pe 23 au o mare capacitate de adaptare. Reactioneaza spontan, rapid si adecvat. Pentru ei, viata este o aventura, in care pot experimenta mereu ceva nou si incitant. Socializeaza usor si au darul comunicarii. Imaginativi si perspicace, au talente diverse si interese multiple. Au un destin schimbator, dar nu le lipseste sansa.
        Defecte Inconstanta, nerabdare, lipsa de tenacitate, inclinatii catre dependente (mai ales alcool, mancare, tutun, eventual droguri).
        Dragoste Sunt afectuosi si sensibili, dar marea lor curiozitate ii indreapta spre mai multe relatii, dintre care unele nepotrivite sau imposibile. Isi doresc totusi un echilibru afectiv, asa ca pana la urma fac tot posibilul sa fondeze o casnicie armonioasa si stabila.

        24. Prietenosii
        Personalitate Marinimosi, saritori si gata sa raspunda prompt la solicitari, cei nascuti pe 24 sunt foarte buni prieteni. Pentru ei, cercul apropiatilor este sfant si sunt gata sa faca sacrificii pentru a pastra bunele relatii. Pe umarul lor fidel si devotat poti sa te sprijini sau sa plangi. Altfel, sunt persoane casnice si responsabile, dar care au adesea, gratie sensibilitatii, veleitati artistice, mai ales dramatice sau actoricesti.
        Defecte Prea mare sensibilitate, emotivitate, indulgenta exagerata, de care altii pot incerca sa abuzeze; indolenta.
        Dragoste Sunt romantici, au emotii puternice, le place sa-si arate dragostea. Au o enorma nevoie de afectiune. Sunt placuti de sexul opus si pot avea avantaje prin intermediul lor. Plini de farmec, sunt iubiti de partenerii lor.

        25. Intelectualii
        Personalitate Posesori ai unei judecati logice si patrunzatoare, cei nascuti pe 25 stralucesc prin facultatile intelectuale si prin dorinta de studiu, de instruire. Le place sa afle, sa cerceteze, sa investigheze si trebuie incurajati de mici in aceasta directie, fiindca este pacat ca inzestrarea lor sa nu fie folosita. Au o intuitie excelenta, pe care trebuie sa se obisnuiasca sa o asculte. Firi care nu suporta restrictiile si care prefera sa lucreze independent, in liniste, retrasi.
        Defecte Raceala, aroganta, atitudine de superioritate, spirit critic, melancolie.
        Dragoste Sensibilitatea lor afectiva este mare, dar se feresc sa lase sa se vada acest lucru. Sunt retinuti, nu isi comunica emotiile si reusesc anevoie sa lege ori sa mentina o relatie. Au putere de atractie, dar sunt greu de inteles.

        26. Afaceristii
        Personalitate Energici, eficienti si ambitiosi, cei nascuti pe 26 au stofa de afaceristi. Sunt buni organizatori, inteligenti, realisti, cu viziune de ansamblu si putere de razbatere. Se descurca excelent in hatisul finantelor. Managementul lor este diplomatic si cooperant. Relatiile sociale si familia conteaza pentru ei cel putin la fel de mult cat cariera. Isi gasesc siguranta cand stabilesc un echilibru intre toate acestea.
        Defecte Tendinta de a se atasa excesiv de lucruri si oameni, scepticism, ranchiuna, gelozie, incapatanare.
        Dragoste Au pasiuni devoratoare, pe care se straduiesc sa si le stapaneasca. Pot darui mult in dragoste, dar cer la fel de mult. Dilema lor este cum sa echilibreze setea de absolut cu compromisul necesar mentinerii cuplului, de care au atata nevoie.

        27. Organizatorii
        Personalitate Deschisi la minte, dinamici, entuziasti si idealisti, au darul de a-i inspira si organiza pe ceilalti. Sunt autoritari fara sa fie duri. Au talente multiple. Ii intalnim des in mediul cultural, stiintific, politic, artistic. Sunt performanti in comunicare, relationeaza usor, iubesc calatoriile. Au simt social. Cu cat fac mai mult pentru ceilalti, cu atat vor primi mai mult in schimb.
        Defecte Exigenta, tendinta de a dezvolta atasamente nocive; au adesea senzatia ca nu au primit ce merita.
        Dragoste Fascineaza prin tinuta si charisma. Sunt romantici si isi exprima simtamintele cu patos, uneori putincam prea dramatic. Poarta inconstient in minte portretul partenerului ideal, ceea ce poate fi un handicap in calea implinirii afective.

        28. Asociatii
        Personalitate Plini de initiativa si manati de dorinta de a se impune, cei nascuti pe 28 au stofa de lider, dar au mai mare succes in asociere decat singuri. Au o fire puternica, dar contradictorie. Cooperanti si totodata independenti, se simt in largul lor cand au libertate de miscare, insa au nevoie de incurajari pentru a reusi. Sunt, prin excelenta, niste initiatori si le trebuie cineva care sa finalizeze ceea ce ei incep. Buni strategi, au o minte analitica, novatoare si lucida, care vede bine in perspectiva.
        Defecte Incapatanare, rigiditate, iritabilitate, agresivitate, inclinatie spre risc.
        Dragoste Pasionali, plini de erotism si magnetism sexual. Insetati de iubire, dar rareori au rabdare sa construiasca o relatie stabila. Destin amoros framantat.

        29. Vizionarii
        Personalitate Personaje cu totul speciale, cei nascuti pe 29 se bucura de instincte si intuitii iesite din comun. Sunt niste vizionari. Detesta banalitatea, au teluri inalte si proiecte ambitioase. Pot face multe lucruri in viata, dar le trebuie mereu hrana pentru spirit (cultura, religie, filozofie, stiinta). Se disting intotdeauna prin ceva si au mare nevoie de atentie. Adesea, spre 30-35 ani, intampina frustrari sau provocari.
        Defecte Perioadele de exaltare alterneaza cu cele de deprimare si anxietate; sunt influentabili si imprudenti.
        Dragoste Au mult sex appeal, emotii navalnice si nevoi afective uriase. Dar relatia de cuplu e o zona fragila, in care nu fac cele mai fericite alegeri. Indoieli, deceptii, neimpliniri.

        30. Creativii
        Personalitate Daruiti cu sensibilitate, dragoste pentru frumos si o doza neobisnuita de creativitate, cei nascuti pe 30 au un suflet de artist. Cauta armonia, sunt inspirati, au talent si il manifesta, daca nu prin profesie, cel putin ca hobby. Sunt simpatici, entuziasti, prie-tenosi, au darul vorbirii si multa putere de convingere. Problema lor este ca tind sa se risipeasca in lucruri marunte in loc sa-si focalizeze energiile pentru a-si exploata potentialul.
        Defecte Dezordine, lipsa de consecventa, superficialitate, stari de spirit schimbatoare, incapatanare.
        Dragoste Fermecatori, seducatori, tandri si iubitori, cuceresc fara efort. Totusi, au tendinta de a-si controla partenerul, lucru pe care acesta s-ar putea sa nu-l tolereze. Au noroc in dragoste, dar un noroc cam schimbator...

31. Faurarii
        Personalitate Harnici, priceputi, practici, responsabili si atenti la detaliu, cei nascuti pe 31 sunt niste maestri faurari. Tot ce iese din mana lor este temeinic, frumos si functional. Sunt disciplinati, perseverenti si organizati. Au o minte clara, lucida, invata usor, reusesc si in activitatile de natura intelectuala. Sunt oameni cu principii, care pun pret pe familie, traditie, munca.
        Defecte Rigiditate, incapatanare, intransigenta, avaritie, orgoliu.
        Dragoste Au sentimente profunde, pe care le exteriorizeaza doar atunci cand sunt siguri ca nu vor fi respinsi. Nu se lasa dusi de valul pasiunii, iar iubirea lor se instaleaza progresiv, in timp. Sunt loiali partenerului si fa

Ceva ce neaparat trebuie sa mananci inainte sa pleci din Romania!

2011-02-13T19:56:00.000+02:00

Inspirat fiind de un profil pe Facebook care ne indeamna neaparat sa vizitam nu stiu cate locuri superbe din Romania, m-am decis sa va sfatuiesc sa incercati o mancare musai, inainte sa plecati sau nu din patria mama.

Se compune din paine de casa cu cartofi coapta pe vatra la foc de lemne, untura de porc, ceapa rosie (neaparat zdrobita, nu taiata) si vin rosu fiert cu zahar, scortisoara si mere.

Se unge untura pe paine, se zdrobeste ceapa cu podul palmei si se mananca...pana la refuz. Pentru mine asta este un festin culinar. Astept parerea voastra dupa ce ati incercat!

Stiu...poze...din pacate nu m-am indurat sa ma opresc din mancat:)

Plimbare de ianuarie

2011-01-30T18:57:00.000+02:00

Biserica leprosilor

In apa se vede o rata sau o gasca neagra foarte interesanta, am vazut o gramada zburand pe cer. Daca are cineva vreo idee despre ce e cu ele sa imi spuneti si mie.

Doi pitigoi

Saxon marketing.

Grea

2011-01-26T20:43:00.000+02:00

O discutie de acum doua saptamani cu un prieten mi-a ramas pe creier, o framant de atunci, m-am gandit sa v-o ofer si voua. A fost vorba despre vocatie, omul se declara multumit ca si-a descoperit-o si urmat-o. Instinctiv m-am gandit la mine, la care ar fi adevarata mea vocatie, la ce as fi dispus sa fac ca sa mi-o urmez. Dar daca asta ar insemna sa renunt la statutul profesional si financiar de acum, as mai fi la fel de motivat sa o urmez?

Gandindu-ma la chestia asta ceva vreme am ajuns la concluzia ca urmarea vocatiei este o conditie indispensabila a succesului si satisfactiei pe termen lung. Ganditi-va la cineva pe care il admirati cu adevarat pentru ceea ce face, egal ca scrie, canta, alearga sau e chirurg si incercati sa vi-l imaginati facand altceva, vedeti ce iese!

Acum sincer, v-ati gandit vreodata care e adevarata voastra vocatie?

Caut un web designer si nu gasesc, toti cititorii sa apeleze la mine!

2011-01-21T18:32:00.001+02:00

UPDATE: Webdesigner gasit! Treaba rezolvata!
Intentionez realizarea unui site, daca cunoasteti vreun web designer cu idei si preturi normale va rog imi dati de stire!

Halmyris - ianuarie 2011

2011-01-14T20:53:00.000+02:00

Prima zi cu noua jucarie

2011-01-06T18:10:00.000+02:00

Coafura rezista!

2011-01-05T05:37:00.000+02:00

Aceeasi iarna, alta fereastra

2011-01-01T21:02:00.000+02:00

12 luni, 3 saptamani si 2 zile

2010-12-29T18:33:00.000+02:00

   Atat a fost, atat a trecut, atat am castigat sau atat am pierdut. O sa aflu mai incolo si cand nu o sa mai fiu aici. Inainte si altundeva e conditionat de despartirea de aici si acum. Despartirile nu sunt specialitatea mea, undeva in coltul mintii ratiunea imi sopteste ca foarte probabil pe omul ala alaturi de care ai lucrat luni la rand cu birourile lipite unul de altul, ai mancat pe fuga ai ras si ti-a fost aproape probabil ca nu o sa il mai vezi niciodata, si asta nu pentru ca o sa moara, Doamne fereste! ci pentru ca viata are drumurile ei pe care ne duce si intotdeauna oamenilor pe care ii avem alaturi le acordam mai multa atentie si importanta decat celor pe care viata ne-a facut sa ii lasam in urma.
   Azi mi-am luat ramas bun de la multi oameni, tuturor le-am spus ca mi-ar place sa ne revedem si ei mi-au spus la fel imbratisandu-ne simbolic. Abia azi mi-am dat seama cati oameni dargi am avut alaturi. Tot azi a fost ziua aia cu "ultima", ultima data cand mananci in acea bucatarie, ultima solicitare pe care o rezolvi la munca, ultimul drum cu metroul de la servici acasa, ultimul drum spre casa pe strada intunecoasa pe care ai mers de sute de ori. Nu imi plac zilele astea cu adjectivul "ultima", pentru ca stiu deja ca, chiar daca orasul asta nu pleaca de aici, cladirile, strazile si chiar oamenii nu se schimba eu nu voi mai fi niciodata aici asa cum am fost in acest an. Voi reveni, insa altfel, ca un spectator ce revede dupa o perioada de timp o piesa de teatru, constatatand involuntar diferentele de interpretare.
   La cativa ani dupa ce am terminat facultatea am mers la un moment dat in spatele caminului in care mi-am lasat ani din viata, am oprit motorul, muzica, am deschis geamul si mi-am aprins o tigara, am privit pret de cateva minute fereastra in spatele caruia am trait, am iubit, am ras, am invatat si am visat. Caminul, blocurile din jur, totul era neschimbat, doar eu ma schimbasem... mult. La un moment dat fereastra s-a deschis, o fata a inceput sa intinda rufele pe uscatorul pe care cu mult chin il prinsesem in dibluri in urma cu cativa ani. Viata mergea mai departe, era randul ei sa iubeasca, sa viseze... nu se schimbase nimic, doar rolurile.
   Astazi nu sunt melancolic pentru ca ma despart de ceva sau cineva, ci pentru ca trebuie sa schimb rolul exact atunci cand il invatatsem, eram sigur pe mine si incepuse sa imi placa la anumite momente.

Iarna la fereastra mea

2010-12-27T22:27:00.000+02:00

Te uita cum ninge decembre…

Spre geamuri, iubito, priveste -

Mai spune s-aduca jaratec

Si focul s-aud cum trosneste.

Si mana fotoliul spre soba,

La horn sa ascult vijelia,

Sau zilele mele - totuna -

As vrea sa le-nvat simfonia.

Mai spune s-aduca si ceaiul,

Si vino si tu mai aproape, -

Citeste-mi ceva de la poluri,

Si ninga… zapada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,

Si toate din casa mi-s sfinte, -

Te uita cum ninge decembre…

Nu rade… citeste nainte.

E ziua si ce intuneric…

Mai spune s-aduca si lampa -

Te uita, zapada-i cat gardul,

Si-a prins promoroaca si clampa.

Eu nu ma mai duc azi acasa…

Potop e-napoi si nainte,

Te uita cum ninge decembre…

Nu rade… citeste nainte.

20 Decembrie o zi speciala pentru mine.

2010-12-20T18:32:00.000+02:00

Astazi cei mai 2 prieteni buni ai mei isi serbeaza ziua de nastere, sa fie coincidenta, sa nu fie? Oricum ar fi, astazi Doamna Olivia si Florin mai adauga cate o petala la floarea vietii inconjurati de oameni dragi lor. Cu regretul mare si sincer ca nu pot sa fiu aproape de nici unul din voi va imbratizez de aici de departe si nu va urez ceea ce v-ati astepta de la mine si anume "La multi bani!", ci va urez sa fiti iubiti in primul rand, sa fiti sanatosi, si niciodata in viata voastra sa nu fiti singuri!
Nu ma pot abtine sa nu va fac o dedicatie muzicala, o melodie pe care va rog sa o ascultati cat mai tare si de preferinta pe toata:)

De ce nu se renteaza sa emigram?

2010-12-15T20:42:00.000+02:00

Uite pentru ca ne-ar lipsi astia!

Vezi mai multe din Funny pe 220.ro

Vezi mai multe din Funny pe 220.ro

Vezi mai multe din Funny pe 220.ro

Vezi mai multe din Funny pe 220.ro

Bucuresti - experienta mea

2010-12-12T21:16:00.000+02:00

La rugamintea unui prieten bun o sa incerc sa scriu despre experienta mea extra-profesionala in Bucuresti, cu toate ca viata mea in ultimul an a reprezentat 90% profesie. Capitala, ca orice loc de pe pamantul asta e definit de oamenii care locuiesc acolo, incercati sa va imaginati un Tokyo fara japonezi sau o Roma fara italieni. La fel si Bucurestiul = bucuresteni. Ei, adica bucurestenii au cateva trasaturi comune:

1. Materialismul - banii sunt cei mai importanti, pentru ei merita sacrificat orice, timp, pasiuni, familie, prietenii, banii compenseaza orice si cumpara totul.

2. Superioritatea - traiesti aici, clar esti mai destept decat oricine altcineva care nu traieste in capitala.

3. Arivismul - trebuie in permanenta sa progresezi spun ei, asta se traduce prin preocuparea permanenta de a calca pe cadavrele colegilor pentru a te catara un milimetru mai sus, nu conteaza ca nu o sa iti creasca salarul, nici ca o sa ai mai multe responsabilitati si sarcini, nu, conteaza doar ca o sa fi un pic mai sef.

Au de asemenea si idealuri comune

1. Toti vor sa scape de Bucuresti, paradoxal, nu? Toti s-au saturat de aglomeratia, galagia si mizeria din acest oras.

Pentru mine experienta a insemnat in fapt adaptarea la bucuresteni, ceea ce implicat intr-o anume masura calcarea unor principii despre care nici nu stiam ca le am pana nu am ajuns aici:)

Una peste alta se poate trai aici, cu rabdare si perseverenta gasesti si oameni deosebiti, eu am gasit cativa care toti au in comun particularitatea de a se fi nascut in acest oras. Da, asta merita spus, cei mai "bucuresteni" in sensul rau au locul nasterii in CI oriunde altundeva dar nu in Bucuresti. Asa ca draga Nicule, marea experienta a fost de fapt un mare test de rabdare.

1 an, adica 365 de zile, adica 8.760 de ore, adica 525.600 de minute, adica 31.536.000 de secunde

2010-12-06T19:50:00.000+02:00

Atat se implineste astazi de cand am venit in Bucuresti, un an greu din care vreau sa imi amintesc doar lucrurile frumoase. Ironic sau nu, tot astazi am aflat ca pe 03.01.2011 ma voi intoarce la Sighisoara, yeee!
Spre disperarea pudibonzilor imi fac o dedicatie muzicala in ton cu locul in care mi-am lasat un an din viata.

">

Ce mai circula pe mail

2010-12-05T19:49:00.000+02:00

In dragoste o singura regula e valabila. Sa faci femeia fericita. Faci ceva pe placul ei, castigi puncte.
Faci ceva ce nu ii place, pierzi puncte. Nu primesti nici un punct pentru ceva la care se asteapta. Cu parere de rau, astea sunt regulile.

Iata un scurt ghid al sistemului de punctare:

INDATORIRI OBISNUITE
* Faci patul (+1)
* Faci patul, dar uiti pernuta decorativa (-1)
* Asezi patura peste cearseaful mototolit (-2)
* Iesi sa cumperi ceva pentru ea (+5)
* ..Pe ploaie (+8)
* ..Dar te intorci cu bere (-5)
* Te scoli din cauza unui zgomot suspect noaptea (+1)
* Te scoli din cauza unui zgomot suspect noaptea, dar nu era nimic (0)
* Te scoli din cauza unui zgomot suspect noaptea, si era ceva (+5)
* ..Ii tragi una cu facaletul (+10)
* ..Era catelul ei (-20)

EVENIMENTE SOCIALE

* Stai alaturi de ea tot timpul petrecerii (0)
* Stai alaturi de ea un timp, dupa care mergi la o vorba cu colega (-2)
* ..Pe colega o cheama Tina (-10)
* ..Tina, dansatoarea (-20)
* ..Tina are silicoane (-80)

ANIVERSARI

* O scoti la cina (+2)
* O scoti la cina, si nu este un club sport (+3)
* Ok, e un club sport (-2)
* Si e noaptea cu bufet suedez (-3)
* E un club sport, noaptea cu bufet suedez, iar pe fata ta sunt pictate culorile echipei preferate(-10)

SEARA IN ORAS
* O scoti la film (+1)
* O scoti la un film care ii place ei (+3)
* O scoti la un film care nu-ti place (+6)
* O scoti la un film care iti place tie (-2)
* ..Se numeste "Robocop" (-3)
* ..Ai mintit ca era un film despre orfani (-15)

CONDITIA FIZICA

* Ai facut burta (-15)
* Ai facut burta, dar te antrenezi sa iti revii (+10)
* Ai facut burta si treci la camasi si pantaloni mai largi (-30)
* Spui, "Nu conteaza, si tu ai" (-8000)

MAREA INTREBARE

* Ea intreaba: "M-am ingrasat?" (-5) [Da, pierzi puncte indiferent de raspuns]
* Eziti cu raspunsul (-10)
* Raspunzi, "..Unde?" (-35)
* Orice alt raspuns (-20)

COMUNICARE

* Cand vorbeste despre problemele ei, te arati interesat (0)
* Asculti, peste 30 minute (+50)
* Asculti, peste 30 minute, fara sa te uiti la TV (+500)
* Ea isi da seama ca de fapt ai adormit (-4000)

Recomandare anti-criza by Armand!

2010-11-20T22:24:00.002+02:00

Despre viitor numai de bine!

2010-11-14T00:27:00.000+02:00

Banca Mondială: românilor, cheltuiți imens!

De doi ani de zile, autoritățile române vin cu preziceri de un optimism dement. De fiecare dată au fost sprijiniți de către FMI. Și de fiecare dată au dat-o-n bară.

In 2009 au zis ca economia va crește cu 2%, și a scăzut cu 7%. In 2010, au zis iar că economia o să crească cu 1%, și a scăzut cu 2%. Tot in 2009, au zis că România iese din criză în octombrie (suntem in noiembrie 2010 și criza nu s-a speriat). De aceea, în 2009 și 2010, bugetele României n-au avut nici o legătura cu realitatea! Dar în baza acestor preziceri, guvernul și-a permis să nu taie salariile și pensiile la jumătate și să nu concedieze 600.000 de bugetari, cum ar fi trebuit.

Acum ei zic că, în 2011, economia o să crească cu 1% și că fondul de salarii o să rămână de 39 de miliarde de lei – același ca anul acesta. Aiurea! In realitate, România o sa aibă mult mai puțini bani! O să scadă și exporturile, și investițiile străine, și banii căpșunarilor, și piața internă. De fapt, au și scăzut deja.

Exporturile de Dacii scad!

Dacia este exportatorul numărul 1 din România. De fapt, toată economia României a ajuns să se agațe într-un singur cui: Dacia, o uzina 12.000 de angajați. Iar principalul client al Daciei a fost Germania. Datorita programului “Rabla” de acolo. Numai că Angela Merkel a oprit programul! Statul german nu mai are bani de masuri anticriză. Așa că, o felie groasă din impozitele plătite de Dacia la bugetul statului, o să cam dispară.

Adio și îngrășămintele românești!

Ioan Niculae primea pana acum gaze subvenționate de stat. Altfel, îngrășămintele românești n-ar fi avut succes la export. In clipa când guvernul a anunțat ca toata lumea trebuie sa plătească același preț la gaze, miliardarul a arătat ca “afacerea” lui e incapabilă să supraviețuiască fără stat: a anunțat că dă afară 7000 de oameni și că închide toate combinatele chimice “afară de unul”. Partea bună aici este că măcar statul a scăpat de niște subvenții!

Și cu asta, s-a rezolvat problema exporturilor!

Investiții străine? Intr-o țară de socialiști nebuni?

Sigur că guvernul e disperat sa vina investitori străini. A rămas fără vaca de muls, exact înainte de alegeri. Dar nu s-a întâlnit hoțul cu prostul! Ce om de afaceri e nebun să pornească o afacere într-o țară unde angajații au mai multe drepturi ca patronii lor, iar taxarea locului de muncă este printre cele mai mari din Europa? Uite investițiile străine:

2008: 8.5 miliarde de euro investiții străine
2009: 4.5 miliarde investiții străine
2010: 1 miliard investiții străine (pe primele 6 luni)

Ce investiții or să fie in 2011? Probabil zero barat! România își pierde deja și investitorii români.

Banii căpșunarilor? Poate în visele politrucilor!

In 2008, căpșunarii au trimis in România, 9.3 miliarde dolari. In 2010, doar 4.5 miliarde dolari, zice Banca Mondiala. Asta pentru că majoritatea și-au luat deja familiile din țară și au spus adio României! Iar numărul acestora va creste. Credeți că o sa se mai întoarcă vreunul, din țările capitaliste, la socialismul vostru? Hehehe….

Vă salvează piața internă? După ce ați distrus IMM-urile?

2008: 13.000 de firme au dispărut din economie
2009: 136.000 de firme dispărute din economie
2010: 225.000 de firme dispărute din economie (și asta doar in primele 6 luni). Până la sfârșitul anului vor muri probabil 400.000 de firme.

Ce a însemnat asta pentru oameni? Intre 2009-2010, peste 400.000 au fost dați afară din sectorul privat! Adică de 20 de ori mai mult decât în amărâta voastră de “reformă” a sectorului bugetar.

O să împrumutați iar? Păi nu vă mai dă nimeni!

Mihai Tănăsescu a spus clar: FMI nu mai dă nici un ban României în 2011. (vezi articolul S-a închis și robinetul FMI). Ați încercat să luați de la bani de la bănci, dar ultimele două emisiuni de obligațiuni au fost un eșec. Cine sa împrumute o țară care e pe locul 8 în topul țărilor cu cel mai mare risc de faliment? Spania a încercat și ea sa iasă pe piață cu obligațiuni și n-a obținut nici măcar 1 euro. Iar economia Spaniei e mult deasupra României (că nu spaniolii vin la muncă în România, ci invers).

Banii sunt o marfă neprețuită în clipa asta, și cine-i are, nu e nebun să-i dea cadou statului român, ca să aibă din ce plăti el pensii și salarii. Ia mai stați, bă, românilor, și fără pensii și salarii!

Legile și hotărârile judecătorești or să fie călcate in picioare!

In primul rând, de către stat. I-am auzit pe tăntălăii de sindicaliști (toți – Marica, Hăncescu, Nistor și restul găștii) cum lătrau de bucurie că un tribunal județean a declarat ilegală scăderea salariilor. Or să aibă o surpriză când or să rămână cu decizia în mână, ca sa zic așa. Și n-au decât s-o frece cât vor, că tot n-o să curgă bani din ea! Pentru că o economie nu se bazează pe voturi. Se bazează pe bani. Poate se așează toți bugetarii la coadă la casieria tribunalului!

Eu mă bucur când văd statul român cum își încalcă legile și Constituția lui socialistă. Pentru că asta îi încurajează și pe oameni sa le încalce (că n-om fi noi mai fraieri). Asta înseamnă mai multă muncă la negru, evaziune fiscală, pe scurt: haos. Exact așa se prăbușește un stat social. Exact așa vine capitalismul: cu forța. In 2011 veți trai într-o altă Românie. Nu e o simplă “propunere”, iar voi n-aveți drept de vot aici. Este realitatea.

Și se întâmplă cu voia, sau fără voia voastră!

Sursa aici

Despre oameni si corporatii

2010-11-11T19:11:00.000+02:00

Corporatiile sunt niste organizatii mari, care functioneaza pe alte principii decat organizatiile mici. La fel ca si organizatiile mici insa ele se sprijina pe oameni, spre deosebire de acestea insa in corporatii omul ca si persoana, individ nu conteaza. El este privit ca si un consumabil usor substituibil in caz ca nu mai functioneaza la parametrii optimi. Imaginati-va un mecanism cu multe rotite, din fiecare tip sunt mai multe rotite care fac aceeasi treaba, pe principiul asta oricand te poti dispersa de cate o rotita. Fascinant este ca intre unele din aceste rotite se creeaza niste legaturi, dincolo de rolul lor in organizatie. Pur si simplu unele din ele functioneaza mult mai bine alaturate. Eu astazi am pierdut rotita cu care am functionat cel mai bine in corporatia in care am ales sa imi sacrific ani din viata. Ea a ales sa mearga si sa se invarta in alta corporatie, in care sa fie rotita sefa, si pentru ca este dintr-un aliaj special, cu toata criza si isteria o vroiau mai multe corporatii. Ca o ironie a sortii a ales sa mearga in corporatia in care m-am invartit eu inainte de aceasta, asa ca o confirmare a faptului ca viata e rotunda si noi ne invartim prin ea.
Asa ca Draga Diana iti doresc sa te invarti bine ci cu folos! Si cu convingerea ca viata e rotunda sper sa ajungem curand sa ne invartim din nou impreuna.

Nu mai fac rating...

2010-11-09T23:07:00.002+02:00

Daca vrei sa-ti iubesti nevasta cumpara-ti saltea Relaxa!

2010-11-01T21:25:00.000+02:00

Ganduri

2010-11-01T01:41:00.001+02:00

De ceva vreme am intrat intr-o faza in care imi e imposibil sa scriu, subiecte in jurul si in capul meu cu duiumul, toate insa mi se par desuete. Incerc sa lupt cu tristetea si melancolia care a pus stapanire pe natiune si sa ma apar de galagia din jurul meu. Asa ca m-am decis sa fac un experiment prin care sa verific capacitatea mea de a scrie la comanda si capacitatea cititorilor acestui blog de a interactiona.
Experimentul consta in urmatoarea chestie: o sa scriu cate o postare pentru primele trei teme propuse de voi, poate asa imi revin:)
Astept Ardealul!

Pentru baieti

2010-10-24T23:29:00.000+03:00

Romania...Bucuresti...2010

2010-10-12T21:25:00.000+03:00

O colega primeste un telefon. O cunostinta o informeaza ca masina ei are luneta sparta si e lovita in parcare. Ajungem la masina, e parcata pe marginea strazii George Constantinescu foarte aproape de intersectia cu bulevardul Dimitrie Pompeiu. Capota din spate e indoita ireparabil si luneta tandari, pe jos plin de cioburi, lumea trece impasibila. Intrebam cativa portari din zona daca au vazut ceva, nimeni nimic, zona e foarte aglomerata si e o galagie de nedescris. Unul ne sfatuieste sa ne uitam la niste tiruri din capatul strazii care trecusera pe acolo. Ca sa va faceti o idee, strada nu cred ca are 6 metri latime si sunt masini parcate si pe o parte si pe alta, aia cu TIR-urile nu ar avea voie sa intre pe acolo, dar o fac, intr-o echilibristica a groazei. Mergem pana acolo, din camioane se descarca marfa pe un santier, ma uit la un tir si are clar urme de vopsea deschisa pe capatul remorcii. Il abordez pe sofer: "Fii amabil, ai lovit o masina" "Stiu, raspunde el cu o liniste nefireasca, un Opel parca" "Nu, e un VW Passat, ii spun eu" "Ma rog, conchide el, asta este, ii dau asigurarea si gata." Fug eroic si fac rost de un formular de intelegere amiabila, cand ma intorc ii gasesc pe colegii ramasi langa tir-ul impricinat desumflati...tir-ul cu pricina intrase pe partea cealalta a strazii si intrdevar lovise un Opel. Tir-ul care lovise masina colegei e de negasit, la fel cum va fi si acesta pentru posesorul Opelului alb cu numere de Maramures.

Concluzia, uneori e destul de scump sa traiesti in Bucuresti si sa muncesti in Pipera.

Propunere pentru Dl Gratian Ghetea Presedintele Asociatiei Romane a Bancilor

2010-10-06T20:56:00.001+03:00

Domnule Ghtetea, subsemnatul Armand in calitate de functionar bancar va rog urmatorul lucru:

Avand in vedere ordinul noului ministru de interne al carui nume nu il stiu si nici nu ma obosesc sa il caut pe Google prin care sefii de Politie din teritoriu trebuie sa mearga sa negocieze cu bancile in numele Politiei Romane nivelul dobanzilor tristilor politisti care si-au luat credite in disperare pe care acum pot sa le plateasca doar strangand din buci, ca deh` BMW-ul si Audi-ul cu cheltuiala multa se tine.

Rugamintea mea este ca dumneavoastra sa mergeti sa negociati cu Politia o reducere a nivelului amenzilor si punctelor de penalizare prevazute de Codul Rutier pentru angajatii din sectorul bancar. Asa in semn de apreciere si prietenie intre bresle. Iar in caz ca nu o sa reusiti sa obtineti aceasta reducere sa ii propuneti ca masinile bancilor sa poata fi dotate cu girofar si sirena, macar atat.

PS: Aceasta ultima alternativa mi-a fost sugerata de un prieten din "servicii".

I`ll be back!

2010-10-04T23:08:00.001+03:00

Soon!

Cum se folosesc creditele

2010-09-16T18:56:00.004+03:00

Pentru ca educatia financiara in Romania a fost un subiect neglijat, merita stiut in ce conditii trebuie luat un credit - intr-un comentariu de ieri, Alex Nicolin puncteaza cateva aspecte.

1. Daca nu iti permiti un produs de consum, de folosinta indelungata - inclusiv o masina cu banii jos, inseamna ca nu ti-l permiti deloc. Cumpararea unei masini in leasing sau pe credit se justifica doar in cazul unei firme, unde masina respectiva produce, deci e o investitie si se amortizeaza in timp - nu intra aici masinile "de serviciu" folosite de patron si angajati ca sa se miste de colo-colo. Acelasi rationament pentru produse IT, de birotica sau utilaje. Pentru persoane fizice, achizitiile unor asemenea bunuri pe credit nu se justifica, pentru ca banii respectivi sunt pur si simplu aruncati.

Cumpararea unei masini in leasing de catre o persoana fizica nu este o idee buna - se plateste TVA la dobanda si la principal, se plateste RCA la valoare mare; in plus exista multe alte mici costuri. Achizitionarea unei masini cu credit bancar se justifica doar in cazul cand avansul este suficient de mare sa acopere devalorizarea masinii, urmand ca printr-o eventuala vanzare sa se acopere suma finantata.

2. Creditul ipotecar pentru persoane fizice este unul dintre putinele credite care isi poate gasi o justificare practica, datorita sumei mari care este implicata. Pe scurt: gradul de indatorare nu trebuie sa depaseasca 35% din venitul actual, durata creditului nu trebuie sa depaseasca 25 de ani ... 30 daca vrem sa ne intindem, avansul trebuie sa fie minimum 25%, iar in consecinta pretul apartamentului nu trebuie sa depaseasca 5- 7 venituri anuale pe familie. Orice este dincolo de aceste limite nu merita cumparat, pentru ca nu-ti poti permite si risti sa nu pot plati. In aceste conditii e mult mai sigur si mai rentabil sa locuiesti in chirie pana ajungi sa iti poti permite.

3. Cardul de credit - limita de credit ar trebui sa fie in cel mai rau caz maxim 3 - 6 salarii. Principala utilitate este acoperirea unor nevoi temporare de bani; creditul trebuie rambursat in rate egale, chiar daca suma minima de plata este mult mai mica.
Textul original il gasiti aici

Noi? Ei? Noi...

2010-08-28T17:57:00.002+03:00

NOI ASTIA
Noi astia care visam mii si mii de euro salariu,
noi astia care avem mii de euro, dar ne-am mai dori 100 in plus,
noi astia care am terminat o facultate din 1990 incoace,
noi astia care renuntam la facultate pentru job,
noi astia licentiati, masterizati, doctorati si MBA-ati pe banda rulanta,
noi astia care lucram la o multinationala,
noi astia care avem telefoane mai scumpe decat tot salariul parintilor pe 2 luni,
noi astia care nu mai avem timp in afara jobului,
noi astia, corporatistii in devenire si in general,… suntem niste ratati ?
Suntem ofticati din orice, suntem morocanosi, posaci si ne punem picaturi cand avem ochii rosii.
Ne enerveaza cei care sunt la fel de suparati ca noi, ne enerveaza si cei diferiti.
Injuram mult, dar suntem credinciosi.
Salvam Rosia, Vama, natura si tot ce mai e de salvat printr-un mail sau o plimbare intr-un weekend cu masina pana acolo. Ne pasa de tot ce e “eco”, de viitorul copiilor si al omenirii, dar avem becuri aprinse non-stop si un motor de peste 2.0 litri la masina.
Lucram in nestire, visam promovari si un bonus la salariu, dormim putin, fumam, bem cafele si energizante de ne zapacim creierii, dam banii pe prostii, pe jucarii care sa ne dea inca putin timp, pe mese proaste in restaurante costisitoare, dar aproape de job.
Ne cumparam masini mai scumpe decat ne-am putea permite doar pentru iluzia apartenentei la o clasa sociala creata artificial, ne imbracam cu haine idioate, incomode, care nici nu ne stau bine – la fel ca toti cei din jurul nostru.
Ne cumparam apartamente fara sa le vedem in nu-stiu-ce-complex ca-o-conserva la cativa kilometri de oras. Platim rate 50 de ani de acum incolo.
Dormim putin, ne doare capul, ne tremura mainile, ne promitem ca vom avea mai mult timp pentru noi, ca vom face mai multa miscare, ca vom sta mai putin in fata calculatorului, ca vom merge intr-o zi pe jos.
Ne place jobul pe care il avem, corporatia e mama si tatal nostru, corporatia tine loc de familie, de prieteni, de iubiti, de amanti, de tot, ne da bani pentru tot ce vrem sa cumparam si asta e tot ce conteaza. Nu stim alte reguli in afara corporatiei, nu ne intereseaza altceva, nu vrem altceva. Ne simtim impliniti.
Nu stim altceva in oras decat drumul spre job, inapoi spre pat si vreo 2 cluburi. Nu vizitam nimic decat in team building.
Pentru ce?
Ca sa ajungem niste legume terminate la nici 40 de ani?
Ca sa ne facem scrum inca inainte de a incepe sa ardem?
Pentru a ajunge intr-un pod imaginat al unei ierarhii sociale?
Ce o sa raspunda copiii nostri, stiind ca toata viata nu am facut altceva decat sa ne gandim cum sa platim rate, cand vor fi intrebati ce suntem noi?

...

2010-08-28T17:45:00.001+03:00

De weekend avec amitie!

2010-08-22T16:42:00.000+03:00

Dimeata...primul gand.

2010-08-19T21:43:00.000+03:00

Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?

Descoperire importanta!

2010-08-15T23:04:00.001+03:00

Am gasit un blog, am citit la el asa pe nerasuflate vreo doua ore si jumatate. Vi-l recomand cu toata increderea:
http://veveandcompany.blogspot.com/

Un om, o pasiune!

2010-08-14T19:13:00.001+03:00

Sambata dimineata, 30 si ceva de grade in aer, 50 si ceva la nivelul solului, care in Bucuresti insemna either beton, either asfalt. Au trecut vreo trei saptamani de cand am ratat targul de vechituri de la Valea Cascadelor, presiunea este deja imposibil de suportat. Castile in urechi, Plesu depanand amintiri despre Noica, doua metrouri si un tranvai distanta si sunt acolo! Caldura mare, tiganie multa, so, cadrul perfect de a se manifesta pasiunea mea pentru antichitati! Umbland brambura printre lucrurile aruncate de-a valma pe jos pe cate un nailon ciuruit, realizez cat de meteo dependent e Bucurestiul, iarna majoritatea sambetelor piata era slaba pentru ca ploua si era fleasca si noroi pe jos, acum piata e slaba din cauza caniculei. Dar sa trecem insa la subiect.

Doua achititii, acelasi pret 2 lei fiecare!

Achizitia numarul 1:

Un pieptene metalic de aprox. 7X7 cm. Motivul achizitiei, irezistibila atractie fata de sculele hand made si incredibilul raport intre timpul necesar confectionarii acestui obiect versus pretul penibil. Vrajeala, vreau sa scarman niste amintiri cu el!

Achizitia nr 2:

Ion Luca Caragiale "Teatru - Opere Complete" Ed Minerva 1913 . Motivul achizitiei: asa am simtit.

Venind eu, asa, pret de o ora spre casa cu mijloacele de transport care m-au transportat la targ am rasfoit cartea, si ma gandeam la ciclurile timpului, cartea asta are 97 de ani, ea portretizeaza o societate incredibil de asemanatoare cu cea actuala. Cand cartea asta a aparut costa 2 lei dupa aproape 100 de ani eu am cumparat-o tot cu 2 lei. Oare Kondratiev asta sa fi avut atata dreptate? Pe drum am cautat pasajul din "O scrisoare pierduta" care mi se pare genial:

Ajung acasa si primul lucru caut pe Google anul mortii lui Caragiale, 1912. Aveam vaga senzatie ca aceasta carte a aparut in timpul vietii autorului. Nu e asa, cartea a aparut la un an de la moartea lui. Si ce imi zic eu...sa caut si cartea pe Google. Si sa vezi minune! Am gasit-o, AICI si costa 1.000 de lei!!! Cica e o carte rara, vorba unei vanzatoare de ziare din Gara de Nord raspunzand mirarii mele cand am aflat cat costa cele doua ziare (Dilema Veche si Romania Literara) cumparate inainte de a ma urca in tren: "Deh domnu` e scumpa cultura in zilele noastre" NR: cele doua ziare la un loc au costat 8 lei!!!

Acuma va dati seama ca pe mine ma incearca un sentiment dual, un amestec intre satisfactia de a fi cumparat o carte la 0.2% din pretul ei real (asta asa, ca o confirmare inutila a flerului meu inegalabil) si o frustrare in fata prohibitiei care se ridica in jurul culturii.

Oare se mai gandeste cineva la tinerii intelectuali din zilele noastre? La cat castiga un profesor debutant sau un politist la inceput de cariera? Eu ma gandesc, motiv pentru care scot cartea la vanzare la modicul pret de 500 de lei pentru cei din mediul bugetar. Pentru cei de la privat e 400 de lei ca ei sunt mai grav loviti de criza. Vanzarea se va face pe principiul primul venit, primul servit.

Astept provincia!

Sa nu uiti! "Into the Wild"

2010-08-13T21:34:00.000+03:00

Asa se incheia o discutie a mea pe messenger acum doua zile. Cineva bine intentionat insista sa vad acest film. L-am descarcat ieri si l-am vazut azi noapte. Pentru mine filmul asta a reprezentat un pumn de sare aruncat pe o rana cangrenata. Simplist filmul prezinta o materializare a fenomenului de downshifting care castiga tot mai mult teren pe masura ce sistemul capitalist se prabuseste sub propria-i greutate.

Ce este "downshifting-ul"? Este atunci cand omul modern se prinde ca este sclav al unei societati false, al unor non valori si al unui sistem perfectionat pentru a-l stoarce de timp si energie si se hotaraste sa return to basics. Adica brusc apartamentul sau central sau vila se transforma intr-o casuta la tara, limuzina se transforma intr-o masinuta second hand si ceea ce e cel mai important, job-ul lui se transforma in timp. Timp in care el sa citeasca, sa pescuiasca, sa relationeze cu oamenii, sa calatoreasca...timp sa traiasca.
Filmul din titlul postarii prezinta povestea reala a unuii tanar care a facut chestia asta si a reusit. E povestea unei evadari la care fiecare din noi visam, recunosc poate eu un pic mai mult decat altii.
Am ramas cu un sentiment de admiratie si de frustrare in fata omului care a avut taria sa isi taie cardurile cu foarfeca, sa isi arda actele si sa inceapa o viata noua. Mai buna, mai rea? Nu stiu..insa cu certitudine o viata libera.

"I also know how impotant it is in life not necesarily to be strong but to feel strong, to measure yourself at least once, to find yourself at least once in the most ancient of human conditions ".

Lack of choice in the Capathians Garden

2010-08-09T21:46:00.001+03:00

Conditia de moment in care ma aflu ma obliga sa traversez la intervale regulate Valea Prahovei de la un capat la altul. Fiecare drum e o corvoada, mi-am propus insa sa nu scriu despre un subiect atat de anost precum starea infrastructurii din Romania si efectele acestei stari. Asta pana ieri cand am descoperit o noua dimensiune.

De obicei fac ruta Bucuresti - Sighisoara si retur cu trenul, pe cale ferata sunt 294 km, pe bilet sunt 6 ore, in realitate sunt intre 7 si 8 ore. In tren e bine, e aer conditionat si sunt prize de la care iti poti alimenta laptopul si mai tot drumul ai acoperire 3G. Sunt totusi 8 ore, echivalentul unei zile de munca sau unei nopti de somn pierdute, dus intors...sunt 2 zile de munca.

Ieri m-am intors de la Sighisoara cu o masina, la volan. Drumul pana la Predeal a fost ok, la fel si cel de la Comarnic la Bucuresti, intre Predeal si Comarnic insa cei aproximativ 25km i-am parcurs in 2 ore. Am stat intr-o coloana de tot 25 de km care se misca cu viteza melcului prin cea mai celebra zona turistica a Romaniei. Afara era rupere de nori, in Busteni si Sinaia apa maloasa care curgea pe sosea si pe trotuare avea in unele locuri bine peste 10 cm. Peisajul dezolant parea decupat dintr-un film de groaza, totul era cenusiu, umed si rece, aveam senzatia ca sunt undeva la capatul pamantului, intr-o tara in care autoritatile statului alea despre care auzim destul de des gen ISU, Politie, Autoritatea nationala a drumurilor inca nu se inventasera si miile de soferi trebuiau sa faca fata singuri stihiilor naturii si apei care curgea siroaie de pe strazile neasfaltate ale candva cochetei statiuni Sinaia si care aducea cu ea pietris si bolovani.

In cele doua ore de singuratate in ploaie, la adapostul firav dar after all suficient al micului Ford Fiesta am meditat la urmatoarele:

1. Teoretic e criza, somajul creste, veniturile scad, bla, bla, cu toate astea zeci de mii de masini pleaca in fiecare weekend spre mare si spre munte, de unde bani nenicule? Carburant, mancare, bautura, mai o cazare, faceti si voi o socoteala, inmultiti cu 4 we pe luna, cool,nu?

De ce intr-un oras din care toata lumea se lupta sa evadeze cu orice pret in weekend locuintele sunt atat de scumpe? Care e logica sa locuiesti intr-un oras in care teoretic castigi mai bine decat in provincie insa cheltui mult mai mult decat aceasta diferenta pe chirii si pe aceaste evadari triste de weekend care sa te tina in functiune?

2. Oare exista vreun secret prin care se poate face un turism profitabil in lipsa infrastructurii?

3. Cum se poate sa nu ai drumuri si cai ferate dar sa ai acoperire 3G?!

4. Oare cat o sa mai stea ceata asta pe ochii romanilor?

The perfect moment for an equisite fragrance

2010-08-04T23:45:00.000+03:00

De ceva vreme am inceput sa alerg prin Herastrau, nimic cu pretentii, nimic ambitios, doar fac miscare cu castile in urechi in cel mai mare spatiu verde al capitalei. Explozii solare, cod rosu de canicula, indice de confort termic explodat, toate astea chiar daca alerg numai seara, se transforma intr-o transpiratie abundenta dar sanatoasa. Perimetrul in care eu alerg include niste alei ale parcului precum si o portiune scurta de drum asfaltat din care se ajunge la niste terase din cele mai pretentioase. In seara asta am trait ceva unic, cu tricoul lipit de mine, cu transpiratia siroindu-mi pe tample, dar demn ca un alergator de maraton m-am intersectat cu o domnisoara, tanara, blonda, dureros de frumoasa, pe niste tocuri cui de 15 cm, numai buna de ... fotografiat, si care mirosea incredibil de bine. Mirosul parfumului ei m-a urmarit o perioada...la fel si gandul ca poate am ratat momentul potrivit pentru un compliment atat de meritat. After all, life can be beautiful sometimes.

Precizari importante legate de un subiect imposibil de ignorat: Madalina vs Furadan

2010-08-02T00:10:00.001+03:00

E foarte liniştită, apare într-o rochie albă, cu flori în mână, lângă o mănăstire. Îmi spune că sufletul ei a fost întâmpinat cu iubire de multe figuri îngereşti. Se roagă la Maica Domnului să-l ajute pe fiul ei. Spune că i se va mai face o autopsie, iar în următoarele trei săptămâni vor apărea elemente noi care vor da o altă turnură anchetei. Va apărea şi un nou procuror sau detectiv, îmi spune despre cineva cu numele Vasile. Petru va fi supus detectorului de minciuni, la care mai mult nu trece. El e cheia acestui caz şi îşi va schimba unele declaraţii iniţiale, contrazicându-se", a declarat pentru Ring Carmen Harra.

"A murit chiar de ziua ei, pe 14 iulie, pentru că atunci s-a terminat timpul ei... 1+4 rezultă Cifra Mortii, 5, în kabala. Şi anul nasterii ei, 1967, are aceeaşi semnificaţie (suma e 23, iar 2+3=5). Având de două ori Cifra Morţii în data naşterii, nu putea trece de vârsta de 50 de ani, conform programarii karmice... Cifra 5 e asociată în ştiinţa antică a kabalei cu Cifra Morţii. Luna a şaptea e numarul lui Dumnezeu, iar ea a murit la fix 43 de ani (4+3=7)", a declarat Carmen Harra pentru ziarul „Ring".

Au ramas totusi conform ziarului Libertatea 60 de intrebari neelucidate. Am spicuit pentru voi pe cele mai reprezentative in lumina evenimentelor:

16. Dacă Mădălina a mai încercat de trei ori să se omoare, de ce Petru Mircea nu s-a trezit să meargă după ea în acea noapte?
18. De ce a băut Mădălina otravă şi nu un somnifer puternic, care nu i-ar fi provocat dureri?
19. De ce nimeni nu a auzit-o când a căzut pe hol?
23. De ce artista a turnat otrava în pahar şi nu a băut din sticlă?
24. De ce sticla de Furadan şi paharul din care a băut erau în picioare, dacă Mădălina a leşinat imediat?
28. Petru Mircea afirmă că a trăit clipe de dragoste cu soţia sa înainte ca aceasta să se sinucidă. Medicii legişti au descoperit urme de contact sexual care să confirme acest lucru?
30. Mădălina Manole şi-a trimis mesajul de adio pe propriul mobil. Sonorul era tăiat şi de aceea nu a auzit nimeni alerta de sms?
32. De ce nu a lăsat un mesaj scris de mână?
33. De la ora 2.00, când a fost trimis sms-ul, şi până la 5.30, când Petru a găsit-o moartă, bebeluşul nu s-a trezit?
37. Dacă Petru spune că era mereu lângă soţia sa, cum de nu a ştiut că aceasta îi ceruse Furadan unei amice?
42. Care era relaţia Mădălinei cu soacra?
52. Cântăreaţa credea că era urmărită de un blestem din copilărie. Cine a aruncat vraja asupra ei?
59. De ce soacra nu spune nimic?

Sunday feelings...

2010-08-01T18:25:00.000+03:00

for you...

Din viitorul apropiat

2010-07-31T22:27:00.005+03:00

Si mai trece o noapte
Si mai trece o zi,
Se ascute lupta intre clase
Caci chiaburii se arata a fi
Elemente foarte dusmanoase!

O definitie simpla a frumusetii

2010-07-30T17:58:00.000+03:00

Ce mi-a zis mie Titi?

2010-07-26T23:00:00.001+03:00

"Meserie (asta e un apelativ a moda) mi-am pus muzica in masina, mi-am pus boxe si pe fata si pe spate, urla Salam de moare lumea! ai, ai, aiii!"
NB: Masina e o Dacia Solenza din 2002.

Concediu - episodul III+Concluzii

2010-07-26T22:56:00.000+03:00

Ultima zi de concediu a fost alocata unor treburi casnice ca sa zic asa...am aranjat coamele pe acoperisul garajului, am tras vinul si am sapat o bucata din gradina din cetate. M-am simtit bine, m-am simtit firesc si cumva echilibrat. Uitasem cat de bine e sa iti pice picaturi de sudoare pe pamantul reavan proaspat intors de harlet. Munca fizica iti da ragaz sa gandesti, sa gandesti in liniste...plus de asta am mai cimentat un pic legatura tata-fiu.
Seara, gratie bunavointei si insistentei prietenului Tavi am facut un drive-test off road cu Dacia Duster, masina poate muuult mai mult decat iti pare la prima vedere. Tot gratie aceluiasi prieten am baut o bere pe platoul Braite din Sighisoara, in lumina unui asfintit superb. Va spun si voua ceea ce i-am spus si lui acolo, ca de sute de ori aici in Bucuresti inchid ochii si vad imaginea acelor asfintituri de soare de pe Braite pe care le-am vazut de atatea ori. E interesant cum anumite imagini te ajuta uneori sa merg mai departe si sa vezi viata altfel...
Concluziile concediului ar fi urmatoarele: in Romania exista doua romanii, una frumoasa acolo si una urata aici, ma bucur ca m-am nascut acolo si ca am familia si prietenii pe care ii am. Sper ca aceste coonstatari sa ma faca un om mai bun, si aici si acolo. Atat.

Concediu - episodul II

2010-07-25T13:43:00.000+03:00

Sunt in Bucuresti, dar parca sufletul meu nu e aici cu mine, e pe undeva prin Ardeal, unde se simte infinit mai acasa. In asteptarea lui continui jurnalul de concediu.

Dupa ce am luat al doilea rand de nasi am mers la Biserica, de fapt momentul cel mai important. Biserica lui Horea din Muzeul Taranului de la Cluj. Un loc si o biserica cu o incarcatura istorica, emotionala si energetica imposibil de reprodus in cuvinte. Pe masura ce ne apropiam in alai de ea ma intrebam in sinea mea oare cum de le-a venit ideea asta atat de buna, sa aleaga acest loc? Doi copii nascuti si crescuti la tara care au studiat la Cluj si acum muncesc in acest oras aleg locul asta care e supremul simbol al credintei si romanismului in Ardeal. Clar e cea mai frumoasa slujba de cununie la care am participat pana acum.

"Nunta la sala" as putea sa scriu mult aici sau sa fiu expeditiv. O sa scriu doar ca nu inteleg care este rolul mancarii cat pentu 3-4 zile care iti este pusa in fata la nunta. Teoria conform careia cu cat risipim mai mult cu atat ne simtim mai importanti se aplica cu brio la nuntile din Romania. Locatia a fost superba, o sala mare si inalta in care aerul conditionat chiar a facut fata tot timpul, am stat ca tot restul nuntasilor cu ochii pe miri. Eram atent la ei dintr-un sentiment asemanator cu al unui parinte care isi urmareste copilul pe scena la o serbare, incercam in permanenta sa le evaluez gradul de oboseala, stiam asa aproximativ cam cata ingurgitasera in saptamanile dinainte.

Mi-a placut mult mireasa, da mult de tot, am concluzionat in sinea mea ca fetele destepte stiu sa se faca frumoase intr-un mod discret si cu gust. Ani de zile asociam miresele (asta pentru ca vreo 25 de ani din viata mea am locuit la 100m de biserica) cu o fata care in dimineata nuntii dupa ce se imbraca in rochia alba de mireasa se apleaca cu gratie si stranuta in cutia cu cele mai colorate farduri atent alese.

Unele din ele erau atat de strident fardate incat erau de nerecunoscut aproape si pentru neamurile apropiate. Cred ca in constiinta colectiva aspectul socant obtinut prin fardarea excesiva era asociat cu frumusetea. Ma bucur ca mai exista si exceptii! Mi-a placut mult si cufarul in care se strangeau plicurile la sfarsit, era cumva din zona simbolurilor traditionale. Mi-a placut si mirele care a fost la inaltime, si la figurat! Una peste alta a fost o nunta super reusita. Si pentru cei curiosi, da, am plecat pilit de acolo:) era deja a treia seara in a row.

Dupa nunta am facut un dush, m-am schimbat si o persoana speciala a tinut sa isi onoreze promisiunea de a imi oferi un suc Timbark. Am stat de povesti pana la 03.00 intr-o companie si o locatie de invidiat.

Luni 19.07

Asta a fost o zi in care mi-am stamparat un pic dorul de Cluj, pentru mine orasul asta de acum 14 ani cand l-am descoperit continua sa ramana o incantare. Imi place tot, centrul, centrul istoric, bisnitarii din fata de la Diesel, mai nou mall-urile, tot,tot,tot! Asa ca ne-am plimbat, am mancat inghetata, am cascat gura la vitrine si am ras...Am plecat spre seara din Cluj asa cum plec de fiecare data din orasul asta, incet si uitandu-ma mult in oglinda retrovizoare...as da enorm de mult sa pot trai si eu in el pe o perioada nedeterminata...

Concediu - episodul I

2010-07-23T23:00:00.002+03:00

Joi 15.07

Plec de la servici cu doua ore mai repede, in Bucuresti e canicula, ma bucur ca am aer conditionat in tren. Drumul e superb, dupa vreo doua ore de drum redescopar culoare verde a naturii, e verdele ala crud, curat si sanatos care parca iti inspira viata. Cei 294 km ii parcurg in 8 ore cu trenul rapid. In gara la Sighi ma asteapta tatal si fratele meu. Dorm in patul meu pe salteaua pe care mi-am dorit-o atat.

Vineri 16.07

Ma trezesc odihnit si in forma, toata ziua mi-o petrec mergand pe la prieteni si pe la rude, ideea acestei zile era de a-mi face bagajul pentru maine. Seara descopar alaturi de prietenii mei buni Olivia, Nicu si Tavi ca antrenamentul meu la bautura tinde spre O absolut, 3 sticle de vin baute impreuna sunt suficiente pentru a ma catapulta rapid in lumea viselor.

Sambata 17.07

Ma trezesc mahmur si nervos, uitasem disconfortul acestei senzatii. Ma astepta o zi lunga si un drum pe masura. Mananc ceva, imi pun rapid bagajele in masina, montez si antena statiei si purced spre iubitul Cluj. Nu am mai condus de 7 luni, savurez parca fiecare curba, fiecare portiune dreapta a drumului, ascult cu atentie in statie unde sunt echipajele de politie. Nu fortez nimic, after all permisul meu e inca la ei. Clujul il regasesc ca pe un bun prieten pe care nu l-am vazut de mult. E canicula, Florin si Claudia sunt inca pe drum de la Bistrita, intru intr-un Petrom, parches si motzai o ora in speranta ca o sa recuperez din oboseala serii anterioare. Ma vad cu Claudia si Florin, astia chiar sunt niste prieteni dragi pentru care batusem atata drum. Ne mai despart tehnic vreo 17 ore de inceputul nuntii lor. Incepe o goana nebuna, dupa sucuri, flori, fructe, facem repetitii de traseu pentru a doua zi. Toate pe o caldura de nesuportat. Ma uit la ei, sunt parca teleghidati, ma gandesc in sinea mea ca daca asta inseamna o nunta eu nu o sa ma insor niciodata. Timpul parca se comprima si task-urile parca se inmultesc. Dupa ora 20 pornim cu Florin spre Sacuieu, casa lui, adica a mirelui. mergem cu 2 masini, in fata Florin cu Marisia, in spate eu singur. Drumul dupa Cluj inspre Huedin este o poveste, una mirifica in care un soare rosiatic apune in spatele unor munti nu foarte inalti, un decor perfect pentru visare.

Ajungem la Sacuieu, un loc depre care am auzit mult in ultimii 5 ani si in care visam sa ajun de cand am auzit prima data. Sacuieul e o enclava sau o oaza la poalele masivului Vladeasa in care mai poti gasi oameni autentici, oameni frumosi ar spune Puric. Parintii lui Florin sunt un amestec de autentic, decenta, credinta si bunatate. Niste oameni care mi-au intarit dincolo de imaginatie convingerea ca in Romania sunt cel putin doua tari care au in comun cam ce are Germania cu Ghana.

Imaginati-va o gospodarie mare, care impresioneaza prin curatenie, totul e la locul lui, totul e ordonat, vaca, puii si cainele merg pe rand la culcare. In curte e intainsa o masa lunga cu vreo 25 de locuri, studiez oarecumva pe furis oamenii locului. Ma simt si eu un turist intr-o tara frumoasa, am ocazia sa vad un unchi care nu a mai baut gram de alcool de 6 ani, din motive de tratamente. Omul refuza sa bea, dar la un moment dat i se pune in fata un stampel de palinca, era greu sa il refuze nu atat prin prisma tentatiei cat mai ales prin prisma faptului ca aveam sa ciocnim cu totii in cinstea mirelui. Il urmaresc cu atentie, ciocneste tacticos cu toata lumea, se uita lung la pahar, ochii parca ii sticlesc, gadeste cu voce tare: '' Oare cu a fi dupa 6 ani?'' zice un ''Doamne ajuta!'' hotarat si da paharul peste cap cu tactul si siguranta cu care a facut-o de mii de ori pana acum 6 ani. Isi scutura scurt capul si cade satisfacut intr-o savuratie de cateva zeci de secunde. Las un timp considerabil sa treaca si il intreb la un moment dat ce gust a avut palinca dupa 6 ani, imi raspunde cu un zambet sagalnic: '' Apai, buuuna ma baiete!''

La Sacuieu e noapte, si culmea frig! Dupa caldura nebuna de peste zi parca imi e frig, ce-i drept in jurul meu lumea incepe sa treaca la maneca lunga. Descopar ca palinca nu e numai foarte buna ci tine foarte bine si de frig. Brusc parca nu mai sunt obosit si nu imi mai e deloc frig. Parca tine si de oboseala:)

Ne culcam pe la 02.00 noaptea, ma trezesc la un moment dat, aveam senzatia ca am baut insecticid, ma ardea totul, stomacul, esofagul, buzele, ma uit la ceas e 07.00 cool, toata lumea e trezita. Dupa usa de la bucatarie descopar o galeata cu apa rece de fantana, inarmat cu o cana nu ma mai despart de ea vreun sfert de ora si pret de vreo doi litri cred.

Duminica 18.07

E dimineata iar frumosule imi spun in gand si tu esti iar mahmur. Incepem sa ne pregatim in reluare pentru o zi lunga, il urmaresc pe Florin si incerc sa imi dau seama daca e obosit, clar a dormit mai putin decat mine si ceva imi spune ca si mai prost... Cu toate astea pare in forma si atent la detalii, pornim catre casa primilor nasi e care ii luam tot de acolo din Sacuieu, familia unui preot tanar si dedicat. Plecam mai departe spre Floresti, de unde luam al doilea rand de nasi, o familie deosebita pe care insa nu am reusit sa o descifrez, cert este ca tanarul cuplu beneficiaza de acum incolo de obladuirea sincera a unei soacre de temut:) in sensul bun of course.

Vacanta

2010-07-15T12:40:00.000+03:00

Ma mai despart doar cateva ore pana la momentul in care o sa parasesc Pipera cu destinatia Sighisoara si apoi Cluj.
So, Ceascubuzunar intra in vacanta pentru o saptamana. Va doresc si voua o saptamana frumoasa si racoroasa!

Lipscani sau ratiunea de a plati 10 ron pe un expresso

2010-07-11T22:25:00.000+03:00

La invitatia unui amic bun am iesit cu acesta la o plimbare prin Lipscani, terase pline, lume pestrita si mirosuri amestecate. Toate pe un fundal de cartier in descompunere cu case scorojite locuite de tigani slinosi.
Ne asezam la o terasa cocheta, amicul comanda o Banana Split si la fel fac si eu, oricum eram lipsit de inspiratie. Masa la care neasezasem era lipita cumva de cladirea in care functioneaza cu onor respectivul bar. Banana Split super buna, cu tot ce trebuie in ea si pe ea, o savurez pe indelete dar parca totusi se termina repede. Vine fata ne i-a recipientele goale din fata, noi insa mai zabovim pret de o tigara. Si cum stateam eu asa cu un cot pe masa si trageam gales din tigara, tzac! imi cade ceva, asa la vreo 5 cm de fata, ceva care se opreste pe masa, noroc mare ca terminasem cu inghetata, o nimerea soto. Ce credeti ca era? Un gandac de vreo 4 cm din ala rosu "de gaz". In urmatoarele 30 de secunde eliberam masa, si eu, si amicul si gandacul.

Shoppingul pasiunea mea!

2010-07-10T16:07:00.002+03:00

Cu ocazia unui eveniment de peste o saptamana carui ii voi aloca o postare ampla trebuia sa fac un minim refresh garderobei personale, ocazie cu care am ales ca si destinatie Mall-ul Sun Plaza, cel mai mare si mandru din Sud Estul Europei, cica. Cu o saptamana inainte am dat o tura prin magazinul Unirea, asa ca sa ma adaptez preturile de criza. Dar sa revenim la Sun Plaza, nene sunt goale mall-urile in Bucuresti dar ca asta parca nici unul, pe onoarea mea. Mai mult de 5 oameni intr-un magazin nu gasesti sa dai cu tunul, si cand spun asta ma refer la magazinele mari gen C&A, Zara, etc, atentie, vorbim de o zi de sambata ora 13.00. In majoritatea magazinelor esti singur ceea ce iti da o senzatie confuza de importanta si penibil in acelasi timp.

Prima oprire magazinul Zara unde mi-am gasit o cravata la modicul pret de 100 ron, merg cu ea la casa o dau vanzatorului impreuna cu cardul, care ma priveste serios si ma intreaba daca am buletinul la mine?!? Fac o figura din aia de rata la bariera si il intreb de ce? El imi arata grav un anunt pe perete care spunea ca la cumparaturile cu cardul fraierii trebuie musai sa prezinte cartea de identitate. Nu aveam CI la mine si il intreb daca in viziunea lui eu par ca as fi gasit pe jos respectivul card? El imi zice ca nu, dar asta e politica marelui magazin de cacat Zara. ACu aveam doua alternative, sa fac o criza si sa ii spun sincer ce imi trecea prin cap sau sa ii tin o mica lectie de online payment. Aleg a doua varianta si ii spun: fii atent ciudatenie, eu stiu pinul acestui card si mai mult decat atat pot sa iti reproduc de cate ori vrei semnatura de pe spatele cardului. Sta un timp pe ganduri, timp in care eu eram aproape convins sa ii las cravata pe tejghea si sa plec si imi spune ca e ok de data asta dar next time musai sa am cartea de identitate la mine, il asigur ca data viitoare cand o sa cumpar de la ei o sa vin si cu certificatul de nastere si diploma de bacalaureat in original, asa pentru conformitate.

Next stop Leonardo, nu a mai intrat cred ca doi ani intr-un Leonardo, si asta pt ca vesnic nu gaseam masura la pantofi care imi place cel mai mult. Pe langa faptul ca nu s-a schimbat nimic in bine starea de insolvabilitate a societatii se simte acut. Acelasi sistem tampit in care iti alegi modelul, astepti vro 5 minute sa gasesti o vanzatoare libera care sa mearga sa verifice in magazie si sa se intoarca peste 10 minute timp in care a fumat si o tigara sa iti spuna ca nuuu, nu au marimea aia. Anyway vanzatoarea a fost draguta, zambea, cand s-a intors cu pantofii pe care ii cautam era cam crispata si mi-a aratat ca si-a rupt o unghie in procesul de scotocire, ghinion ca nici nu i-am cumparat.

House of Art, marfa putina si proasta, stau vreo doua minute si astept ca vanzatoarele sa dea comanda de merdenele, si branzoaice unei colege care probabil mergea sa aduca pranzul zilei. Mi se comunica sec ca nici vorba de camasa alba marimea 39-40.

Deichmann, aia cu pantofii, magazinul asta a pus umarul serios la falimentul spre care se indreapta Leonardo, preturi suuuper decente si marfa de calitate. In magazinul din Sun Plaza din pacate bate vantul la propriu, si la capitolul marfa si la capitolul clienti.

Cavaliere Men Fashion, magazin super cochet si vanzatoare super profi! Am dat peste o tipa care chiar stia ce vinde acolo, cumparat camasa alba tip pionier la 120 ron.

Humanic, pantofi, marfa multa, foarte multa si buna, preturi comsi-comsa, merchendaising corect, toata marfa in magazin, iti cauti singur masura potrivita. Cumparat pantofi super buni la modicul pret de criza de 180 ron.

Gherasos, men fashion, pretentii degeaba, hai sa va vand un pont, never buy un costum care nu are tivul pantalonilor cusut. E semn ca sunt facute undeva printr-o tristete de hala de niste cusatori si mai tristi insa reclama e sufletul comertului, nu e asa?

Steilmann, pusca si cureaua lata...ce magazin era odata, marfa putina si scumpa. O vanzatoare super aglomerata, mi-a placut o curea cu 150 ron dar ma mai gandesc.

Cam asta a fost asa in linii mari, aaa si uitasem un capuccino cu 10 ron, ca doar e mall ce tristetea ma-sii!

Pseudo-Romania

2010-07-10T09:30:00.000+03:00

De ceva vreme am tot mai apasator senzatia ca tot ceea ce ma inconjoara si toate domeniile cu care relationez sunt o spoiala. Traim intr-un timp si intr-o tara in care sistemul de invatamant scoate analfabeti si agramati cu diplome de facultate. De la spital risti sa pleci infectat cu te miri ce sau si mai grav sa pleci cu picioarele inainte, despre justitie nu mai are rost sa povestim. Politia a ajuns o gluma trista, primariile sunt in corpore niste adunaturi de rebuturi profesional colorate politic, portocaliu, rosu, galben sau verde. Nici sistemul privat din pacate nu e mai breaz, sa luam exemplul bancilor, la asta teoretic ar trebui sa ma pricep un pic.

Sistemul bancar are doua alternative de plasare prin credit a banilor deponentilor si actionarilor: 1. in consum, case, masini, excursii, nevoi temporare, etc si 2. in domeniul productiv, agricultura, industrie, servicii. Stiti cum sta treaba in sectorul bancar romanesc? Va spun eu, 90% din plasamente sunt in consum.

Economia de piata in Romania a ramas un deziderat, in realitate avem o economie de tip cartel ,in care fiecare domeniu fiecare palier este controlat de cativa jucatori importanti care au inteles ca e mai profitabil pentru ei sa joace in echipa decat sa se concureze, cu alte cuvinte acel capitalism de cumetrie cum bine l-a denumit gunoiul Iliescu.

Incerc sa vad si partea buna a lucrurilor si anume aceea ca daca am avut unele indoieli pana acum aproximativ un an, de atunci am dezvoltat constant convingerea ca ne indreptam spre un crah, blocaj cum vreti sa ii spuneti. Care coroborat cu faptul ca viata nu se opreste va converge in cativa ani intr-un nou inceput, nu pot inca sa anticipez inca directia in care o vor lua lucrurile insa mi-e clar absolut totul va suporta o rearanjare din temelii.

PS: Absolut nici o legatura cu calendarul mayas, bla, bla.

Campanie de responsabilizare sociala

2010-07-06T20:11:00.000+03:00

2 iulie 2010 - O alta zi istorica

2010-07-04T18:24:00.000+03:00

Este ziua in care a reluat fiinta Partidul Comunist Roman. In cadrul unui congres extraordinar Partidul Alianta Socialista si-a schimbat numele in Partidul Comunist Roman. Mesajul identic cu cel atat de bine cunoscut de acum 20 de ani cu o singura diferenta majora. Relatia cu Dumnezeu, programul partidului e plin de cuvinte de lauda la adresa Bisericii Ortodoxe care are un rol important la „propagarea în rândul credincioşilor a ideilor morale, a sentimentelor patriotice, în realizarea unor relaţii normale de convieţuire socială şi toleranţă".

Tineti minte aceasta postare, e o chestiune de timp, si nu foarte lung, pana cand va aparea el lidero maximo care va salva Romania. Se intreaba o tara intreaga care ar putea fi alternativa la actuala clasa politica compromisa, ei bine ea tocmai s-a nascut.

Si daca vi se pare utopic ceea ce ati citit mai sus, va atasez doua filmuletze care dovedesc ca "sentimentul e regional"- Doamne ce imi place aceasta sintagma!

01 iulie 2010 - inceputul oficial al crizei

2010-07-01T21:28:00.000+03:00

       Am simtit sa marchez in scris aceasta zi despre care am convingerea ca va figura peste cateva zeci de ani prin cartile de istorie. Starea de spirit (independenta de semnificatia zilei) si lipsa inspiratiei ma vaduvesc de elanul cu care scriu de obicei.
Isterie, groaza si disperare este ceea ce vedem deocamdata la tv si in media in general, mai e doar putin pana cand o sa le vedem la coltul strazii si foarte probabil unii din noi ne vom regasi in randul protagonistilor tristei scenete istorice.
Cu totii, cei care mai au constiinta lucrurilor si a timpurilor in care traim cauta constient sau inconstient solutii. E firesc in fata unui pericol iminent sa cauti sa te adapostesti. Ceea ce din pacate putini inteleg este faptul ca TOTI suntem pe aceeasi corabie, ca solutiile individuale de supravietuire sunt tot mai putine iar la un moment dat vor disparea. Ceea ce ne lipseste este solutia comuna, coeziunea si inspiratia de a simti si actiona ca un popor si nu ca o populatie.
       Am crezut si inca mai cred ca aceasta criza ne va apropia ca si indivizi, ne va face sa redescoperim valorile morale fara de care orice intreprindere umana este sortita esecului. Ceea ce mi-a scapat si incep sa realizez acum este ca aceste valori morale nu pot sa rasara dintr-un cadavru in descompunere, el trebuie sa putrezeasca mai intai cu totul si abia apoi din compostul rezultat se vor naste idealurile, vizionarii si temerarii. Asa ca asteptati-va la o perioada de si mai aspra secularizare si canibalizare morala.
       Si daca va intrebati ce puteti sa faceti in afara de a astepta, va spun eu, sa ne rugam la Dumnezeu sa ne dea intelepciunea si puterea de a ramane OAMENI chiar si atunci cand ne vor fi crescut bronhii pentru a putea rezista in noroiul in care ne vom tiraii.
Pe cei care puneti cat de cat pret pe ceea ce scriu eu aici va rog sa va uitati la filmul de mai jos.

Test E71

2010-07-01T16:16:00.002+03:00

Am vazut chestia asta pe un blog prieten si m-am gandit sa testez si eu daca pot publica de pe Smartpone. So, e de bine!

Din nou despre pozitionare

2010-06-30T21:30:00.002+03:00

Vara 2005

George e un barbat inca tanar, cu familie, servici si casa. A decis in urma cu vreo 3 luni ca e momentul sa isi i-a viata in propriile miini, si-a dat demisia de la mamutul comunist unde era domnu' inginer si si-a deschis propria afacere in domeniul constructiilor. Lucrurile mergeau bine, in fiecare luna ii ramaneau niste banuti, mai multi decat salariul la care renuntase de curand si culmea parca de la la luna la luna tot mai multi.

Vara 2006

Lucrurile parca incep sa o i-a razna, piata parca a explodat, George nu mai face fata cererii, de multe ori e pus in situatia de a nu mai raspunde la telefon incepand cu joia dupa amiaza pentru a nu fi pus in penibila situatie de a refuza clienti traditionali. George se apuca sa isi transforme casa intr-o vila cu sala de sport gradina si terasa superbe. E anul in care isi duce pentru prima data familia in concediu la mare in strainatate.

Sortii erau de partea lui, cu cat cheltuia mai mult parca cu atat castiga mai mult.

Vara 2007

Lucrurile isi continua trendul, afacerea creste, banii sunt tot mai multi, George face o petrecere de casa noua. Dupa concediul din Turcia isi face planul pentru Craciun la Viena. Cumparaturile la mall au devenit o parte a cotidianului, la fel ca si mesele la restaurant alaturi de familie. Sotia lui desi nu mai lucreaza de ceva vreme decide ca e momentul sa angajeze o femeie in casa. Lui George ii incolteste in minte ideea sa isi schimbe limuzina, cu un jeep, unul proaspat aparut, de la o firma celebra, care costa cam cat castiga un roman obisnuit intr-o viata. George contracteaza o linie de credit pe firma, il curteaza deja toate bancile din micul burg de provincie. De ceva vreme este implicat si in viata sociala a orasului, frecventeaza balurile Rotary si Lyons.

Vara 2008

George e fericit, in fata vilei straluceste mandru in soare jeep-ul nou nout. Peste cateva zile se va urca alaturi de familia sa in el si va pleca in concediu '' afara''. Deja nimeni in familia lui nu isi mai poate imagina o vara in care sa nu treaca granitele tarii.

Financiar veniturile nu mai cresc, parca chiar au inceput sa scada usor, dar cine are chef de analize si previziuni cand viata e asa de frumoasa.

Iarna 2008

Revelion la Viena, George e irascibil, simte ceva dar nu ii e clar ce, de vreo cateva luni lucrurile se taraie, isi incaseaza banii cu tot mai mare intarziere si comenzile scad de la luna la luna.

Vara 2009

Prin primavara George a luat o tepa, mare, mare de tot, piata constructiilor e la pamant, firma abia se mai taraie. George e nevoit sa ceara bani imprumut pentru a-si duce familia in concediu '' afara'' a nu ii mai duce ar insemna recunoasterea unui esec, ori asta ar fi peste capacitatea lui de a-si infrange orgoliile.

Prin toamna George nu mai are alternativa si sisi vinde masina cea scumpa pe mai putin de jumatate din pretul cu care o cumparase cu un an in urma, cel mai puternic simbol al statutului sau social, care parca a trebuit sa dispara un pic mai repede decat a fost obtinut. Din banii obtinuti ramburseaza o parte din creditul la banca.

De Craciun ii e destul de greu sa faca rost de 1000 de euro imprumut, echivalentul Craciunului la Viena. Reuseste totusi sa obtina suma care sa il ajute sa se minta pe el si familia ca totusi, oricat de greu ar fi apartine inca paturii sociale care isi permite sa iasa din tara. Ceva parca totusi ii spune ca poate fi ultima data pentru o buna bucata de timp. Craciunul este unul trist, la fel ca si urmatorul an in care George se chinuie sa isi rostogoleasca datoriile si sa amageasca banca ca el inca...mai e solvabil.

Intrebarea e cat de tare ne inrobesc unele obiceiuri de a cheltui bani, obiceiuri pe care le dobandim in timp?

De ce asociem incapacitatea de a ne permite un lucru la un moment dat cu esecul?

De ce nu am mai scris o vreme?

2010-06-30T00:02:00.000+03:00

Pentru ca sunt majoritatea timpului in Dream World.

La multi ani Benddy!

2010-06-27T17:36:00.001+03:00

Sa traiesti multi ani, fericita si iubita! Sa iti fie fiecare zi asa cum iti este si sufletul!

Ce mi-a zis mie odata o fata

2010-06-23T23:42:00.000+03:00

Dupa ce mi-a citit blogul: "Scrii frumos, eu niciodata nu am fost prea buna la compuneri".

Din trafic

2010-06-23T23:38:00.000+03:00

Din traficul pietonal, nu va lasati inselati.

In fiecare dimineata in drum spre munca traversez Soseaua Pipera pe trecerea din fata Statiei de metrou Aurel Vlaicu, aglomerata tare la ora aia a diminetii, si soseaua de masini si trecerea de pietoni. Un el intr-un Cielo cu geamul deschis care astepta de ceva vreme sa se termine pietonii ii striga frustrat pornind in tromba unei doamne la 35 de ani intr-un deux pieces negru impecabil asortat cu niste splendizi pantofi cu toc: "Mars fa...(si nu am mai inteles)" La care ea intoarce capul si ii striga cu un aer incredibil de natural pentru o lady: "Mars tu boule!" (cu accent pe "boule!")

M-a surprins cat de tare pot bucuresenii sa apartina unei lumi invizibile indiferent de aparentul statut social. Am marsaluit si eu mai departe spre jobul meu de intelectual sau de bou, depinde din ce punct de vedere privesti.

Despre pozitionare, atitudini si stresuri

2010-06-20T01:55:00.001+03:00

Am primit zilele astea un mail despre un oarecare George baiat foarte pozitiv, il mai primisem cu ceva timp in urma dar era vorba despre Steve care avea un magazin si intr-o zi si pe care il impuscase un talhar, in varianta romaneasca lui George ii cazuse o tabla in cap. Amandoi, si George si Steve pe patul de spital inainte de operatie le cereau cu zambetul pe buze si radiind de energie doctorilor sa nu ii mai trateze ca pe niste oameni morti.

Mailul se vrea unul mobilizator si ne invata ca in fata fiecarei situatii nasoale este decizia noastra cum ne pozitionam, ca niste optimisti invingatori sau ca niste looseri tristi. Una peste alta mesajul este bun si foarte actual. Ma uit injurul meu si vad doar oameni stresati, motivele, nu neaparat in ordinea importantei ar fi: job-ul, banii, datoriile, criza, organizarea nuntii, etc. Oamenii cu care relationez eu sunt deosebiti, fiecare in felul sau, insa cu mici exceptii aproape toti sunt terorizati de catre ceva si mi-e ciuda. Vazute din afara problemele lor nu par asa de mari, insa din interior este clar ca sunt suficient de imortante ca sa il faca pe omul respectiv sa fie un stresat.

Pana la urma in cazul fiecaruia cred ca e o problema de pozitionare, cu totii avem asteptari prea mari de la lucrurile care ne streseaza si de acolo pleaca totul.

Stresul no #1 Banii: E greu sa acceptam ca pur si simplu niste lucruri pe care media ni le arata ca fiind banale si teoretic la indemana tuturor (asa cum ar trebui sa fie) noi nu ni le permitem. E clar ca nu toata lumea isi permite o masina, un concediu la mare sau niste haine macar de firme medii. Trebuie sa ne pregatim mental ca de acum incolo (teoretic) nu o sa ni le permitem nici cat pana acum. O pizza la restaurant va fi un vis frumos pentru majoritatea romanilor suna cinic dar e real.

Stresul no #2: Serviciul: trebuie sa incepem sa constientizam ca suntem oameni tineri, educati si LIBERI, deci in realitate cu mari sanse de reorientare profesionala. Ai un servici care te nemultumeste? Nu mai castigi cat ti-ai dori? Gandeste-te serios sa schimbi ceva in sensul asta, continuand sa mergi la acelasi job nu vei face decat sa auzi in fiecare zi de cateva ori de la subconstientul tau ca esti un dobitoc, ceea ce te va determina dupa un timp sa si incepi sa te simti si sa te comporti ca atare. O sa imi spui ca tu pentru aia te-ai pregatit, specializat, facut facultate, etc, ca aia e ceea ce tie iti place sa faci, ok. Atunci baga la cap ca pe lumea asta dragostea, arta si pasiunile cer sacrificii. Tu decizi ce e mai important pentru tine, banii sau pasiunea.

Stresul no #3: Datoriile: Te-ai trezit ca platesti tot mai mult la creditul contractat prin 2007-2008 cand credeai ca o sa urmeze o lunga crestere economica (ca sa nu spun "ca tot ce zboara se mananca") fumeaza o tigara, bea un pahar cu apa si cauta prin agenda telefonului o persoana competenta cu care sa te consulti. Ia in calcul ca cel mai probabil ai contractat un credit pe termen lung, peste 10 ani, deci nu o sa iti ceara nimeni toti banii maine inapoi. Sunt variante de refinantare sau de schimbare a monedei daca ai fost smecher si ti l-ai luat in franci elvetieni si acu de la o vreme ai ajuns sa ti se cam ridice parul in cap cand auzi de tara cantoanelor si de Volksbank. Si nu uita sa fi pozitiv, la fel ca George caruia i-a cazut o tabla in cap. Pana la urma cu totii facem greseli.

Stresul no #4: Criza: acest sublim cuvant care l-a inlocuit oarecumva in limbajul comun pe:"investitie". Acum 2 ani toata lumea investea in ceva, preponderent terenuri si imobile, si la fel de preponderent banii veneau dintr-un credit bancar. Toti sperau ca veniturile le vor creste si la fel va creste si valoarea investitiei. Azi veniturile scad si idem valoarea investitiilor. Brusc, criza ne-a cuprins pe toti ca o isterie generala.

Again se recomanda execitiul cu tigara si paharul de apa urmat de urmatoarele intrebari:

- 1. Esti sanatos?

- 2. Esti liber sa te apuci de orice iti trece prin cap sau sa pleci in orice alta tara vezi cu ochii?

- 3. Ai de bine de rau un acoperis deasupra capului tu sau parintii tai (in caz de nasoale)?

Daca raspunsul tau este "da" la toate intrebarile de mai sus inseamna ca nu esti in criza ci te lasi doar dus de val.

Stresul no#5: Organizarea nuntii: La asta nu ma pricep dar stiu de la nuntile la care am fost ca intotdeauna sunt unii care se distreaza de minune si altii care comenteaza ca nu au fost destule masline la aperitiv, ca nu au fost manele destule, ca mirele nu si-a asortat cravata la costum, etc... so, nu te astepta ca nunta ta sa fie perfecta.

In speranta ca nu am suparat pe nimeni si ca numarul prietenilor va ramane constant iar cel al cititorilor va creste va doresc tuturor sa fiti fericiti si sa nu uitati ca in definitiv, milion plus milion, fac....mai multe milioane!

Cifra 7 strikes again!

2010-06-18T21:06:00.000+03:00

Au mai trecut 7 saptamani, pline. Ce au adus nou? Unii oameni au decis sa iasa din viata mea, iar altii sa intre, exact ca si in trenul vietii, tuturor le spun sa fie intr-un ceas bun! Pe plan profesional au fost niste saptamani foarte bine delimitate, in sensul ca am avut parte de 7 serii de colegi veniti din tara la instruire care parca au mai spart monotonia unui job steril intr-o locatie fundamental neprietenoasa, sau sa zic anti- fengshui?

Am aflat la inceputul acestei saptamani ca va trebui sa ma mut, cand si unde nu stiu. Una peste alta parca au fost niste saptamani mai bune decat cele 7 de dinaintea lor. Doamne da ca cele care urmeaza sa fie si mai bune!

Asa ca tot ceea ce imi ramane este sa urez celor 7 saptamani care vor veni si care isi vor gasi in acest weekend calendarul personalizat pe faianta bucatariei Domnului Manole un calduros Bun Venit!

To the one who can understand...

2010-06-14T21:51:00.000+03:00

As an answer to your wonders...

Poezie pentru Claudia si Lily

2010-06-13T23:52:00.001+03:00

Later edit: NU E VORBA DE MINE!!! e o poezie auzita de curand!

Mosule ce ai in sac?
Doua bile si un ac.
Daca-ti spun o poezie
Mi le faci in vena mie?

Eu zic ca merita documentata, e din folclorul bucurestean actual.

Mi-e dor de toti oamenii dragi mie! Da` dor rau!!!

2010-06-13T13:31:00.000+03:00

Jucaria zilei

2010-06-09T22:58:00.000+03:00

Este vorba despre o mica masinarie cu care rulezi tigari si o punga de tutun bun. E un lucru la care visez de mult. Prima data am vazut asa ceva in Anglia in 1994. In strainatate sunt foarte raspandite avand in vedere ca un pachet de tigari se invarte acolo in jurul valorii de 5 euro per pachet iar cu rulatul tigarilor ajungi undeva la jumatate din pretul asta. La noi e cam aceeasi chestie din punct de vedere al banilor, diferenta e ca fumezi un tutun mai bun. Eu mi-am dorit-o pentru ca in multe carti bune pe care le-am citit cate un personaj isi rula cu savoare cate o tigara, si asta face parte din placerea fumatului. De abia astept sa ajung pe la sSghisoara sa imi completez acest moft cu o tabachera de argint pe care astept de vreo 10 ani sa incep sa o folosesc.

De ce pentru mine Iliescu ramane un sobolan!

2010-06-09T00:35:00.002+03:00

Am descoperit un loc

2010-06-08T21:16:00.000+03:00

Foarte aproape de locul unde locuiesc. Dupa o zi de munca, am mancat si m-am inarmat cu "culture kit-ul" de rigoare, alias backpack-ul meu cu doua carti si am purces inspre Herastrau unde planuiam sa citesc ceea ce nu am citit duminica. Cu burta plina parca nu ma prea tragea ata sa merg pana acolo si m-am oprit langa Cimitirul Eroilor Sovietici de pe Blvd Pipera, unde am descoperit spre uimirea mea, doi duzi, unul alb si altul negru cu crengile atarnand la propriu pana la pamant si plini de dude coapte. Am mancat cred ca aproape o ora, cu pofta omului care nu a mai mancat un fruct din pom de cel putin un an, asa ca acum am degetele negre si stomacul arhiplin. Am citit cateva din scrisorile lui Degas catre diversi am ascultat muzica in casti si am privit cerul stand pe spate in iarba. So, life is beutiful sometimes.
In alt registru si in alta ordine de idei, nu pot sa trec de nivelul 8 din 15 la Need for Speed Most Wanted Carbon Edition. Stie cineva vreun trick sau backdoor prin care sa scap de politie in Milestone events?

Exact 6 luni de zile

2010-06-06T19:18:00.000+03:00

Se implinesc astazi de cand am venit in Bucuresti. Si ca aniversare am tras o tura completa in jurul Lacului Herastrau, asa, ca sa am timp sa ma gandesc la toate si la toti. Concluzia e pozitiva.

Text primit pe mail de la mama

2010-06-06T16:01:00.003+03:00

Arhiva comica a Securitatii
Rasfoirea dosarelor de la CNSAS poate provoca, uneori, si hohote de ras. Cercetatorii arhivelor Securitatii ajung sa se intalneasca, fara sa vrea si cu aspectele comice ale acestei tragedii care a insemnat controlul si amestecul Securitatii in viata publica si privata a cetatenilor Romaniei.

Carmen Chivu si Mihai Albu, cercetatori acreditati pe langa CNSAS, au publicat recent o noua lucrare dedicata Securitatii comunite

Umorul, ca infractiune
O cu totul alta categorie de umor, extrem de bine documentata in arhivele Securitatii, este cea a bancurilor politice. In anii '50, o anecdota, un calambur, o vorba cu doua sensuri putea sa ghilotineze un cap, sa curme o cariera. Profesorul de economie Belu Zilber, un comunist ilegalist, avea mintea-brici si gura cam sloboda. N-a dat atentie cine-l asculta atunci cand a spus ca clasa muncitoare nu mai are rabdare pana ce tovarasul Gheorghiu-Dej isi va da bacalaureatul la liceul seral. Pentru aceasta gluma nesabuita, Belu
Zilber a petrecut 17 ani in inchisoare.

Desigur, nu orice anecdota " dusmanoasa " interceptata de urechile vigilente ale Securitatii se solda neaparat cu o condamnare. Dar era, obligatoriu, notata cu meticulozitate la dosar. Romanii erau constienti
de asta. Cu atat mai mult bancurile politice devenisera un risc asumat si un gest de fronda.
Nu au intarziat sa apara glume si pe aceasta tema. Consemnate, evident, in arhivele Securitatii. Iata un exemplu:
"In Statele Unite, capitalistii, ca sa nu se plictiseasca, se distreaza facand concursuri speciale de viteza: 10 masini iau startul, una din ele are frana defecta. In Anglia, zece oameni joaca "ruleta ruseasca", toti duc revolverele la tampla si trag, numai un singur pistol are glont pe teava. In Romania, zece insi spun bancuri politice, unul din ei e turnator".
Nici macar in perioada "deschiderii" din anii '70, Securitatea nu a renuntat la obiceiul de a consemna, constiincios, infractiunile prin umor. Turnatorii ramasesera la fel de zelosi. Unul informa ca un amic
obisnuieste sa spuna: "Pamantul este al aceluia care il munceste – dar recolta nu!".
Altul para o colega de cancelarie, care ar fi spus, in septembrie 1975: Va trebui sa invatam sa inotam pe spate fiindca, daca vin alte inundatii, vom fi nevoiti sa facem pluta, iar cu mainile sa aplaudam elicopterul prezidential" .

Tot o profesoara face obiectul unui alt denunt: "Permiteti-mi sa raportez, in legatura cu glumele tendentioase, profesoara M.A. mai scapa din cand in cand cate o astfel de gluma. In ziua de 22.10.1976
i-a explicat profesorului de muzica I. cum canta un surdo-mut melodia "M-am nascut in Romania": isi da cu pumnii in cap".
Intr-un alt document de arhiva citim: "S. informeaza ca A. i-a recitat lui N. (care a ras) versurile: "As citi, dar n-am lumina/ As pleca, dar n-am benzina/ As manca, dar n-am mancare/ As muri, n-am lumanare".
Bancuri la dosar
Bancurile erau vanate cu strasnicie de oamenii Securitatii. Informatorii le comunicau, solicitand in prealabil iertarea organului competent. Dar erau ascultate si colportate chiar de securisti, intre ei. Comedianul Mircea Crisan, dupa ce a ramas in strainatate, era ascultat la "Europa Libera" si bancurile lui erau imprimate de serviciile tehnice ale Securitatii. L-am intrebat, odata, pe Mircea Crisan daca nu se teme de bratul lung al Securitatii. Mi-a raspuns zambind: "Nu fi prost, securistii ma apara sa nu mi se intample nimic rau, ei rad primii, li se pare ca e vorba de sefii lor. Si sunt satisfacuti" .
Inaintea unor alegeri, Mircea Crisan a lansat bancul: "Gata tovarasi, acum avem dreptul de a vorbi, nu e ca pe vremea burghezo-mosierimii cand toti se cacau in capul nostru. Acum avem gura". Spus la "Europa
Libera", bancul a inceput sa circule a doua zi in Romania. Sau bancul cu Elena Ceausescu care ii spune intr-o zi marelui carmaci:
"Maiestate". Ceausescu, incurcat, ii zice: "Ei, lasa, Leano, nici chiar asa..." Savanta ii raspunde: "Am
vrut sa intreb daca "mai e state" care nu le-am vizitat".

Informarile au curs o droaie. Arhivele Securitatii memoreaza sute si mii de bancuri. Iata doar cateva:
Un internat in Azilul de nebuni e intrebat: - Dumneata de ce esti internat?
- Am vrut sa fug peste hotare.
- Pentru asa ceva se sta la inchisoare, nu la balamuc...
- Da, dar eu am vrut sa fug in Uniunea Sovietica.

- Tovarase, de ce ai propus la sedinta de partid sa fim ocupati de chinezi?
- Sa va spun sincer? Va dati seama, ca sa ajunga la noi cateva miliarde de chinezi marsaluind peste Uniunea Sovietica?

Un cetatean a spus ca seful Partidului este un mare idiot. Pentru aceasta a fost imediat arestat si condamnat la 25 ani si trei luni de inchisoare. Toata lumea se intreaba de ce a fost condamnat la 25 de ani si trei luni. S-a aflat ca a primit trei luni pentru insulta adusa unui cetatean al R.S.R. si 25 de ani pentru divulgarea secretului de stat.

Hrusciov si Kennedy stau pe malul marii si fac plaja. Hrusciov citea "Capitalul" lui Karl Marx, iar Kennedy, Biblia. La un moment dat Hrusciov incepe sa rada. Kennedy vrea sa stie de ce rade si Hrusciov ii arata ce scrie in carte: "Socialismul e groparul capitalismului" . Dupa putin timp incepe sa rada Kennedy. Intrebat de Hrusciov de ce rade, acesta ii arata ce e scris in Biblie: "Cine sapa groapa altuia cade el insusi in ea.

Nicolae Ceausescu in vizita la Caminul Studentesc. Studentii, nemultumiti de cantina, cer sa li se mareasca indemnizatia. Se aproba cresterea de la 10 lei la 12 lei pe zi. Urmeaza vizita la o puscarie, unde detinutii sunt si ei nemultumiti. Se aproba cresterea indemnizatiei de la 5 lei la 50 de lei. Ion Gheorghe Maurer e revoltat si cere explicatii. Atunci Ceausescu ii zice: "Taci, nu fi prost, ca noi studenti nu mai ajungem...

- Bula, ce face tatal tau?
- E activist de partid.
- Si mama?
- Nici ea nu munceste.
Aceste anecdote si multe, multe altele, au fost atent culese si indosariate de harnicii slujbasi ai politiei politice. Nu pentru hazul lor, ci pentru potentialul incriminant. Cei care le "raportau" aveau intotdeauna grija sa se "distanteze" de asemenea atitudini "neprincipiale" si sa isi faca limpede dezaprobarea. Tonul scortos si impersonal al notelor informative nu face decat sa sporeasca efectul comic:

"Tot S. informeaza ca acelasi A. a povestit despre inmanarea, tovarasei Elena Ceausescu, a Premiului pentru cea mai buna agricultoare. Pentru ca a arat o tara intreaga cu un singur bou".

Dan Puric, sau cum se sparge un mit.

2010-06-04T23:54:00.000+03:00

Pe Dan Puric il stiam ca si figura de pe la TVR, stiam despre el ca e actor si atat. Apoi l-am vazut de cateva ori alaturi de Gigi Becali pe la PNG...In toamna lui 2008 am locuit fortat exact patru zile si trei nopti la ai mei parinti. Neavand laptop la vremea aia cautam prin biblioteca parinteasca dupa o carte care sa ma ajute sa imi treaca mai repede timpul si sa ma intoarca un pic in anii aia frumosi din liceu cand nu exista internet si telefonie mobila iar ca si televiziune exista doar TVR 1 cu interminabilele sale emisiuni despre revolutie. Mama a venit la mine cu o carte in mana rugandu-ma din tot sufletul sa o citesc "ca o sa imi prinda bine". De gura ei m-am retras in vechea mea camera, acum parca si mai mica, doar eu si cartea care se numea "Cine suntem". Imi amintesc perfect, era o vineri seara, eu eram dupa o saptamana de munca si alte diverse probleme, am inceput sa citesc primele pagini cu scepticismul ca fac o chestie doar de gura mamei. Inchideam cartea dupa ce o terminasem undeva pe la ora 5 dimineata. Da, a fost una din acele putine carti din viata mea pe care pur si simplu nu am putut sa o mai las din mana.

Asa l-am descoperit eu pe Dan Puric. Am asteptat cu sufletul la gura cea de-a doua carte a sa pe care ca si pe prima am cumparat-o in mai multe exemplare pe care le-am dat din toata inima oamenilor dragi mie. In timpul asta am descarcat de pe internet tot ce am gasit file audio sau video cu Dan Puric, astfel ca in acest moment pe laptopul meu exista un director care ii poarta numele si care masoara vreo 3 giga.

Un lucru ciudat al meu este acela ca imi lipseste capacitatea de a avea idoli, nu am reusit niciodata sa fiu fan-ul cuiva sau a ceva. Nu inseamna ca nu am oameni sau marci pe care le apreciez insa pur si simplu nu pot sa cred aprioric in nimeni si nimic. Cu toate astea aproape doi ani din viata mea daca stau acum sa ma igandesc am fost fan Dan Puric, am cititi si urmarit fiecare cuvant al lui pe care l-am gasit.

De cand sunt in Bucuresti l-am vazut de trei ori, prima data a fost cel mai interesant. Era 11 decembrie, o banala zi friguroasa in care am gasit de cuviinta ca dupa servici sa ma plimb fara vreo tinta anume pe Calea Victoriei. Am ajuns la Ateneul Roman unde era un afis mare al conferintei maestrului Puric cu tema "Despre iubire" care avea sa fie peste exact 4 zile. Am stat un timp in fata afisului citindu-l cu atentie de la cap la coada, auzisem de aceasta conferinta care era ultima dintr-un sir de patru pe care maestrul le-a tinut pe rand, cate una in fiecare anotimp la Ateneu. Am plecat cu regretul ca desi eram in Bucuresti nu aveam cum sa o vad, trecand printr-o laterala a cladirii pe o usa mare a iesit un domn, am dedus ca acolo e casieria si ceva m-a facut sa ma intorc cativa pasi si sa intru. Am intrebat daca mai sunt bilete la conferinta lui Dan Puric, cu certitudinea ca nu mai sunt, conferintele astea se tin cu casa inchisa cu luni de zile inainte. Doamna de la bilete cu o privire glaciala peste rama ochelarilor mi-a raspuns sec "Da!". "Cat costa?"- am intrebat eu fara sa respir sau sa clipesc. "150 de lei"- mi-a raspuns ea cu privirea plictisita de o viata de rupt bilete din cotor. Era 18.45, la 19.00 se inchidea casieria, am alergat la propriu, am gasit un bancomat si m-am intors cu banii, era 18.55. "Un bilet va rog"- am zis eu rosu la fata de la frigul de afara combinat cu sprintul pe gheata pe care tocmai il executasem, intinzandu-i banii. "O sa stati pe scena!"- mi-a spus ea cu aceeasi privire scarbito-glaciala. Am crezut ca e o gluma prima data, m-am uitat la mine cautand parca ceva care sa ma recomande pentru a sta pe scena, m-am uitat apoi nedumerit la ea si i-amspus "multumesc, dar e bine si in sala". "Nu mai sunt locuri de doua luni, astazi s-au suplimentat 50 de scaune pe scena in spatele maestrului" Uite asa am ajuns eu sa impusc doi iepuri dintr-un foc, sa il vad live pe Dan Puric si sa fiu pe scena Ateneului pret de doua ore si jumatate. Conferinta aia a fost de vis...o gasisiti si pe youtube, am plecat de acolo simtindu-ma pentru prima data in viata la 31 de ani coplesit. Pur si simplu il iubeam pe omul asta, era pentru mine ceva ce nu mai fusese nimeni pana atunci. Cuvintele lui rezonau in sufletul meu. Mesajul lui este unul curat si inaltator, spiritul national romanesc trait si exprimat prin religia ortodoxa. Este ceva de care poporul asta in vremurile astea grele care vor fi tot mai grele are atata nevoie. Apoi l-am vazut din nou, inainte de Pasti la Teatrul National in "O noapte furtunoasa" gratie unor oameni speciali, Cristina si Claudiu care au decis sa ma ia si pe mine cu ei la teatru. L-am descoperit atunci pe Dan Puric actorul, a facut un rol de geniu.

Si l-am mai vazut odata, alaltaieri, tot la TNB in piesa "Sinucigasul", o satira politica, in rolul unui nefericit, in genunchi cu mainile in sus, impreunate, confundandu-si sotia cu Fecioara Maria si soacra cu Tatal Ceresc, si cu o sala in hohote de ras. Ceva s-a rupt in mine, si vreau sa nu ma gandesc cat pot de mult la asta. Mi-am amintit in metrou, mergand spre casa de omul care mai comenteaza pe acest blog sub numele de Johannes, e omul la care ma duc eu cand nu inteleg ceva legat de politica, istorie, doctrine si altele si care mereu a fost rezervat in ceea ce il priveste pe Dan Puric...

Mister

2010-06-01T22:23:00.002+03:00

De ce uneori disparem din viata unor oameni fara sa avem taria sa ii privim in ochi sau sa le spunem ceva?

Copiii din comunism versus copiii din democratie

2010-05-31T20:25:00.000+03:00

Luni dimineata ora 10.00, sun un prieten, pe telefonul lui imi raspunde o voce de copil pe care o recunosc ca fiind a baiatului lui de clasa intai.

- "Aloo"

- "Salut, unde e Nicu?"

- "E jos, s-a dus sa aduca niste flori"

- "Ce flori ma copchile?"

- "Niste ghivece, mai are de adus unul ca a cumparat mama flori."

- "Ma ghiveciule da` tu nu esti la scoala?!?"

- "Nuu, ca azi avem greva...si mainee"

- "Si e bine in greva?"

- "Daaaa"

- "Bine, spune-i lu` taica-tu sa ma sune cand urca."

Am inchis telefonul simtind bucuria din vocea copilului care "avea greva". Mi-am aminit instantaneu cum in urma cu 20-25 de ani ma rugam la Dumnezeu in vacanta de iarna sa ninga tare in ultimele zile ca sa se prelungeasca vacanta. Habar nu cred ca aveam ce inseamna cuvantul "greva", acu stau si ma intreb daca generatiile astea care cresc in normalitatea grevelor vor fi mai protestanti sau nu decat noi cei care am crescut in normalitatea practicilor agricole, a muncii voluntare si a campaniilor de colectare a deseurilor recuperabile.

Poveste stiintifico-fantastica cu titlul: "Cum m-au rapit extraterestrii"

2010-05-30T22:41:00.000+03:00

Duminica la amiaza, iesim de la Biserica amadoi, mergem cativa metri unul langa celalalt si ea ma intreaba: "Ce program ai astazi?" "Niciunul..." "Atunci te invit la masa!" "Vrei sa fi invitatul meu la masa astazi?" ma intreaba ea zambind. E frumoasa si imbracata cu gust. "Da" ii raspund eu gandindu-ma daca sa ii spun ca si eu vroiam sa ii ii pun aceeasi intrebare daca nu o facea ea atat de repede. Mergem alaturi pe un gang ingust care duce inspre Piata Unirii, Hotararea cu care m-a invitat m-a pus oarecumva pe ganduri, o intreb timid unde o sa mergem la masa? Ea se intoarce si imi raspunde razand dar transant peste umar: "La mama acasa!" Replica ei ma catapulteaza inapoi in timp minim vreo 10 ani atunci cand a cunoaste parintii unei fete era testul suprem. E sigura pe ea si ma priveste fix, ceva din atitudinea ei imi spune ca e in stare sa ma duca sa ii cunosc parintii in acelasi timp in care o sa o cunosc pe ea. "Nu vrei?"se joaca ea in continuare profitand de ascendentul evident asupra situatiei. Ba da, dar...balbai eu confuz. "Bine atunci mergem in alta parte sa mancam, undeva mai departe unde o sa mancam la aer." "E surpriza!"Afara e o zi splendida, la fel ca si ea, la fel ca si masina pe care o conduce...

Ceva imi da senzatia ca sunt intr-un film. Totul e neasteptat si frumos. Conduce sigura pe ea o masina neagra cu multi cai putere, isi aprinde o tigara si ma invita si pe mine sa fac acelasi lucru. O privesc cu coada ochiului, e bruneta cu trasaturi fine, atunci cand s-a urcat in masina s-a dezbracat de pardesiu lung pe care l-a pus pe bancheta din spate si a ramas intr-o rochita albastru cu alb care o prinde foarte bine. O rog sa imi spuna zonele din Bucuresti prin care trecem, Calea Grivitei, Calea Turzii...traficul e lejer si iesim din Bucuresti. conduce tare dar sigur, o intreb daca nu sunt radare, imi raspunde ca s-ar putea sa fie dar ca nu o intereseaza prea tare pentru ca daca e, il suna pe domnul P... imi scapa numele, domn care poate rezolva la telefon o banalitate gen radar.

Incerc sa incep sa ma obisnuiesc cu ineditul situatiei. Ajungem in Izvorani si facem dreapta, mergem pe un drum asfaltat care se face tot mai ingust. La un moment dat ajungem la o ghereta unde in fata ei un jandarm intre doua varste ne saluta regulamentar si ceremonios cu mana la cascheta, urmeaza o discutie scurta din care deduc ca aparent numele ei nu figura pe lista celor care ar fi avut voie sa intre acolo in acea zi insa jandarmul isi aminteste brusc: "aaa, puteti intra, va stiu, nu v-am lasat odata si dupa aia..."

Locul e greu de descris, insa imi vine in minte o replica din filmul romanesc "Ticalosii" inspirat din romanul lui Dinu Sararu, "Ciocoii noi cu bodyguard" in care o ea primadona la opera il intreaba pe un el in care poate fi ghicit Dinu Patriciu: "Cum poate exista intr-un oras atat de murdar si aglomerat un colt de paradis ca asta?" si el ii raspunde: "Cu bani draga mea, cu foarte multi bani..."

E o cladire alba de la care porneste o peluza cu gazon de vreo 100 de metri care se termina cu un ponton pe lacul Snagov, pe ea sunt copaci mari la umbra carora sunt imprastiate mese a caror fate de masa flutura prietenos in in briza dupa amiezii, peste gard este resedinta lui Iri si Moni, imi spune ea si o recunosc si eu de la televizor. Un chelner in alb si negru in al carui piept remarc insigna institutiei ne aduce meniul. Ea imi spune, uita-te tu, eu stiu ce vreau sa mananc. Deschid tacticos meniul, si am o stare confuza. Daca as fi fost singur il inchideam si il mai deschideam odata, ceva nu se lega. O ciorba costa 3 lei, un gratar 4.80 lei, o bere 2.40 si o butelie de vin 11.50 lei. Cu greu pentru un tip intuitiv cum ma consider realizez ca probabil erau preturi subventionate. Am petrecut o dupa-amiaza superba, in care ne-am plimbat pe alei cu trandafiri, am stat pe banca la umbra privind barcile care se perindau pe lac si ne-am dat in leagan... A fost frumos, ea...locul...vremea. Incantat de peisaj am intrebat-o la un moment dat ce trebuie sa faci ca sa poti sa te bucuri de locul ala de cate ori ai chef? Si ea mi-a raspuns cu franchetea care o caracterizeaza si cu o privire care zambea sagalnic: "Sa fi fata lu`tata:)" Pe drumul inapoi inspre Bucuresti mi-am dat seama ca uneori viata e mult mai frumoasa decat o percepem noi si ca inca odata Dumnezeu a tinut sa imi arte ceva special fara ca eu sa merit asta.

PS: Aceasta a fost o povestire stiintifico-fantastica imaginara, orice asemanare cu locuri si personaje reale e pur intamplatoare si trebuie tratata ca atare.

Sighisoara, locuri, oameni, stari, sentimente...

2010-05-25T23:17:00.001+03:00

M-am intors dupa doua zile si jumatate de la Sighisoara cu o stare de bine, de implinire si de fericire. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am mult mai mult decat merit sa am. Am descoperit un oras altfel decat il stiam dupa 32 de ani de trait acolo. Dreptate avea Claudiu cand acum sase luni intr-o seara geroasa de decembrie pe peronul Garii de Nord asteptandu-ma la usa vagonului mi-a spus: "Bucurestiul te va face sa apreciezi si sa iubesti infinit mai mult locul din care vii."

Mi-a placut ca la Biserica la slujba de Rusalii erau cativa oameni imbracati in costume populare, dupa slujba lumea a iesit afara unde s-a facut sfintirea Agheasmei mici si s-a inconjurat Biserica. Am avut surpriza sa vad ca si mama era imbracata in costum popular. Apoi, la masa mi-a aratat o fotografie de la nunta strabunicilor mei, Dumnezeu sa ii odihneasca, de acum 75 de ani, iia pe care ea o purta era aceeasi pe care a purtat-o strabunica la nunta ei.

Mi-a placut ca toata lumea era imbracata frumos, cu hainele cele mai bune, dar cu decenta, am simtit ca oamenii parca aveau timp sa traiasca, aveau timp sa se respecte pe ei si pe cei din jur, nimeni nu se grabea, si aveau capacitatea sa isi zambeasca si sa isi vorbeasca frumos.

Mi-a placut ca parca timpul sta pe loc si e un timp frumos, am simtit in timp ce Nicu schimba bateria unui ceas ca nu am plecat niciodata de acolo, ca oricat de departe as fi acea mica ceasornicarie care e din totdeauna acolo o sa fie mereu in sufletul meu, ca si oamenii, care intra, se aseaza si vorbesc cu tine cu aerul ca tu, ei, si locul ala e dintotdeauna si pentru totdeauna asa.

Mi-a placut ca Florin intrand la mine in casa a zis: "Io aicea ma simt ca acasa!", mi-a placut Claudia care privind fascinata un socotitor vechi a concluzionat ca sunt cam freeky cu pasiunea mea pentru vechituri combinata cu manelele pe care le ascult uneori.

Mi-a placut de Directorul Muzeului din Turnul cu ceas care a simtit senzational un moment unic, si anume acela in care un copil deosebit de clasa a patra pe nume Eduard, de la scoala germana, isi alege sa scrie o lucrare despre acel turn, si simte ca cel mai bine ar face-o chiar acolo in turn, Directorul nu numai ca ii permite acest lucru dar ii da si un ghid care a petrecut un timp cu el explicandu-i despre fiecare lucru in parte, cimentand astfel in sufletul lui o legatura pentru tot restul vietii intre el si acel loc. Lucrarea o gasiti expusa pe un hol al scolii germane din Sighisoara, asa, ca o confirmare a faptului ca oamenii speciali scriu lucruri deosebite de mici.

Mi-a placut de masina mea care a pornit dupa sase luni cu aerul cu care a fost oprita acum 5 minute.

Mi-a placut de tata si de gradina lui care au reusit si in acest an sa ma uimeasca prin pasiunea si recunostinta pe care si le arata unul celuilalt.

Mi-a placut ca la geamul de la sufragerie acum am doua cuiburi de randunele in loc de unul singur.

Mi-a placut Cetatea, care era superb scaldata in soarele unei dupa amieze de mai si bataile ceasului din Turn, mi-a placut cafeaua lui Oli, si lichiul lui mama...

Mi-au placut toti si toate, si va spun cu mana pe inima, exista locuri si oameni in tara asta care inca sunt vii si neatinsi de vremuri, de mizerii, de criza si de urat...inca.

Ce i-as spune eu lui Goran Bregovic daca as putea

2010-05-21T00:22:00.001+03:00

Sa traiesti Maestre!

20 de minute de istorie...sau nu

2010-05-19T20:43:00.000+03:00

20 de minute, atat am petrecut eu astazi in Piata Victoriei intre ora 12.00 si 12.20. Profitand de pauza de masa si de faptul ca eram la 4 statii de metrou de locul desfasurarii mult mediatizatului miting care reunea toate categoriile de bugetari care urmeaza a fi arsi la portofel.

Am gasit o mare de oameni, nu pot sa apreciez cati, mai putini insa de cat imi imaginam ca vor fi, centrul Bucurestiului inchis... Senzatia mea a fost ca erau niste oameni ajunsi acolo pe grupulete si pe care era evident ca nu ii anima nici un ideal comun. Erau acolo dintr-un sentiment oarecumva al obligatiei combinat cu provocarea de a participa la marele miting. Sepcute, veste si fluierite, cateva drapele si pancarde. Nici un fior, nici o traire, nici un mesaj coerent...sau poate dansul pinguinului...

Mai e mult...speram sa nu mai fie atata.

De weekend, inceput de saptamana si weekend

2010-05-18T21:39:00.001+03:00

Nu am mai scris de ceva vreme pentru ca nu am avut starea necesara. In we care a trecut am fost la cea mai tare expozitie de ceasuri vechi ever!!! La palatul Cotroceni care e S U P E R B!!! Un loc numai bun de cugetat la solutii anti-criza, vorba lui Florin. Saptamana a inceput in forta, joi o sa merg la concert la Goran Bregovic aici in Bucuresti, foarte aproape de locul unde locuiesc si vineri o sa plec la Sighisoara sa ma vad cu toata lumea.

Pa la noi reauziri sa fiti cuminti si sa traiti bine!

PS: Cel mai mult mi-a placut ceasul lui Eminescu despre care puteti citi o poveste superba aici.